Când mă gândesc că urmează să te am
Din inimă îmi fac un opac paravan
După care, chiar în public, noi
Să ne iubim cu patos, amândoi.

Când știu că la noapte te-oi avea
Crește în mine miluirea fericirii
Și din mine aș face o iute noapte
A eternei, păcătoasei adormiri.

Când simt, ca și acum, că te am
Cohorte de eroși înoată spasmodic în mine,
Vino, iubito, să te am iar și iar
Și să mă ai, cât mai mult, în tine.