Îți mulțumesc că faci lumea mai bună
Precum un pod de lemn care unește ape
Pe lungul drum ce spre sfințire duce
În raiul amorțirii, mut și dulce:
De-aș fi departe, eu tot aș fi aproape.

Și nu e nici blestem, nu e nici glumă,
Cum nu-i un cântec trist la mandolină,
E însuși adevărul cel golaș și absolut:
Îți mulțumesc că faci lumea mai bună.

Căci pot păși oricum, nebun, prin lume
Fără a regăsi piesa ce lipsește din mine,
Așa că, zmeu purtat de vânt, rătăcitor,
Eu cred că zbor, de fapt eu mă cobor,
Dar tu muți cerul și zburăm împreună:
Îți mulțumesc că faci lumea mai bună.

A. C.

F. B.

R. A.

M. P.