Și iartă-mă că nu pot să mă uit în oglindă,
Mi-e sufletul spart și inima îmi e grotească,
De multe ori mă văd precum un cerșetor la fereastră,
Un om ce așteaptă-n tăcere, sub tindă.

Sufletul tău îmi e a inimii oglindă buclucașă,
Și prea ades temeri și emoții în ea se perindă,
Mi-e sufletul spart și inima îmi e grotească,
Și iartă-mă că nu pot să mă uit în oglindă.

Din cioburile firii frânte doar iluzii deșarte sclipesc,
Nu-s vorbe, sunt doar ecouri ce trist se ridică
Prin suflet, c-o vrednicie întrucâtva ostășească.
Pierdut pe-ale iubirii profunde și pierdute alei pășesc
Mi-e sufletul spart și inima îmi e grotească,
Și iartă-mă că nu pot să mă uit în oglindă.