Dragă,
 

Motto:
"Nu trebuie
Să-ţi spui gândurile
Dacă regreţi
Trecute scrisele rânduri."
(George Bacovia)

 
Ţi-am scris această scrisoare

Înainte de a mea plecare,

Am scris-o sincer şi cu drag

În umbra celor ce au fost.

 

Nu m-ai scris tu,

Deci nu mă rupe!

Lasă-mă să trăiesc,

Lasă-mă să-ţi vorbesc!

 

Poemul acesta ţi-l închin

Şi te iubesc ca prima oară,

Iar sufletul e un ciorchin

Cu struguri ce încep să doară.

 

Mi-e sufletul imensitate,

Ţi-e sufletul o aură,

Şi te iubesc ca prima oară!

Poemul acesta ţi-l închin.

 

Cât te iubesc, cât de sublim

Şi cât mă doare, e un chin,

Cum mă pierdeam în ochii tăi

Şi cum fugeam de oameni răi,

Dar tot ce-ţi spun este infim,

Poemul acesta ţi-l închin!

 

Eu n-am să plâng

De-a vieţii melodramă,

N-o fă nici tu

Când totul se destramă.
 

N-am să privesc

Cum soarele răsare,

Tu să o faci,

Căci altfel el apare.

Nu am să uit,

Deşi uitarea vine,

N-o fă nici tu,

Rămâi în gând cu mine.

În viaţa ta e anarhie,

În ochii tăi sclipiri o mie,

În viaţa ta multă plăcere,

Şi-n cântul meu numai durere!

 

Rondelul iubirii ce-o port

E trist ca un cântec de mort,

E viu ca un soare de mai,

Şi dulce precum al tău grai.

 

E tandru tot ceea ce simt

Şi-s vesel căci nu mă mint.

E trist ca un cântec de mort

Rondelul iubirii ce-o port.

 

E fericirea marinarului în port

Şi e durerea galopantă a unui cal,

E frumuseţea nopţii într-un cort

Şi e pasiunea unui animal,

Rondelul iubirii ce-o port.

 

Ploua afară când ne-am sărutat

Cu stropii reci şi mici şi goi,

Şi nici acum nu am uitat

Cum am ajuns noi doi.
 

Erai atunci frumoasă ca o floare,

Şi nici acum nu te-ai schimbat.

Ploua afară când ne-am sărutat

Cu stropii reci şi mici şi goi.

 

Dar astăzi te iubesc mai mult,

Cum n-am crezut că poate fi adevărat.

Spune-mi, iubito, îţi aminteşti de noi?

Ploua afară când ne-am sărutat

Cu stropii reci şi mici şi goi.

 

Ecoul nu conţine vocea ta,

Lumina nu conţine umbra ta,

În aer nu mai e parfumul tău:

Eşti prea frumoasă pentru versul meu!

 

Ce dulce e sărutul tau

Cu gust de flori, de roze,

Cu el pot trece orice rău,

Aş vrea să-l prind în poze.

 

Iar noaptea, de am somnul greu

Adorm cu tine-n suflet,

Ce dulce e sărutul tău,

Cu gust de flori, de roze.

 

Mai am şi-acum păreri de rău

Cum am avut şi ieri, mereu.

Şi-acum mă minunez, de-ai şti,

Cum mi-aprinzi focul inimii.

Ce dulce e sărutul tău!

 

Tu esti îngeraşul trist,

Demonul care c-o ghiară

Inima mi-o înfioară!

Eu sunt doar un biet artist.

 

Te iubesc ca-ntâia oară,

Deşi sunt un ghinionist

Care mâine o să moară!

Tu eşti îngeraşul trist.

 

Unul este Domnul Crist

Ce durerea mi-o destramă!

Tu eşti îngeraşul trist,

 

Demonul care c-o ghiară

Omorâ un biet artist.

 

Visele mele se năruiesc

Cu orice zi ce o trăiesc,

Dar poate ziua care vine

Îmi va aduce un strop de bine.

 

Mă tot gândesc la ce a fost odată,

Tot ceea ce am dorit viaţa toată.

Şi visele mele se năruiesc

Cu orice zi ce o trăiesc.

 

Durerea ce o simt e lipsa ta,

Şi nu o poate stinge nimenea,

Poate doar un zâmbet cald dimineaţa.

Dar visele mele se năruiesc

Cu orice zi ce o trăiesc.
 

Eu sunt un înger care a căzut

Din înaltul cerului, din rai,

Căci tu eşti tot ce-n viaţă am avut,

Şi tot ce-n ceruri n-ai.

 

Nu mai am loc acolo sus, în cer

Şi mâine-n zori de zi am să mă mut,

Căci sufăr de un dor acut.

Eu sunt un înger care a căzut.

 

Ştiu că e mult de când

Întâia oară ne-am văzut,

Dar mă trezesc mereu plângând,

Şi te iubesc, şi te şi cânt.

Eu sunt un înger care a căzut.

 

Îngerii cad primii, nu ştiai,

În nopţile când tandru mă chemai,

Când adormeai gândindu-te la mine,

Şi când sperai că totul va fi bine?

 

Rămâi acum cu bine,

Mă voi feri de tine,

Dar vreau să ştii că nimenea

Locul nu ţi-l va putea fura.

Îmi pare rău de tot ce-a fost,

De ale tale lacrimi fără rost.

Rămâi acum cu bine,

Mă voi feri de tine.

N-am fost un nu ştiu cine,

Ci doar un trup şi-un suflet

Şi ai fugit de mine!

Mă voi feri de tine,

Rămâi, rămâi cu bine.

 

IP plus restul muzelor mele.