Jesus Christ Superstar este mai de grabă o compoziție de operă rock decât o piesă de teatru propriu-zis și reprezintă un episod artistic relevant pentru arta muzicală a ultimilor 40 de ani.
Într-una dintre lungile mele plimbări prin Cluj, chiar zilele trecute, am văzut o fază simpatică cu un tip ce plimba doi câini: unul mic și gras, supraponderal chiar, respectiv unul slab, rahitic, așchie, exact ca-n Stan și Bran.
De data asta la ceva piese studențești, prin bunăvoința Oanei care m-a luat cu ea pe invitația de mai multe locuri (deh, unii au noroc și pile :d ), întrucât nu știu suficient de multă lume în Cluj, spre rușinea mea, să-mi fac rost și singur. Dar am pile, după câte se poate
Repede, până nu dezgroapă, din nou, presa subiectul. Întrebarea mea este simplă. ai încredere că radiațiile electromagnetice nu sunt periculoase pentru organism? De exemplu, ai avea încredere să stai în blocul respectiv?
Piesa „Te iubesc, tată…” de Mihaela Iancu, sub regia și interpretarea tinerei actrițe Alexandra Spătaru (compania de teatru Prospero Group Bacău) m-a mișcat un pic.
Am încercat zilele trecute să mă înscriu la un medic de familie de lângă muncă. Și m-a pus naiba să mă uit la programul de relații cu pacienții: de la 8 la 13, marțea și joia de după a treia duminică cu lună plină a fiecărui deceniu. Sau pe acolo.
Acest răsărit de primăvară pe după o biserică catolică din Cluj se întâmpla chiar azi dimineață, când până și liliecilor li se închideau ochii de somn.
Inițial am crezut că primăria din Cluj Napoca face o faptă bună pentru cardiaci, amplasând un cort de luat tensiunea în Piața Mărăști, cort la care se formase un pic de coadă.
Ca să parafrazez povestirea (pentru cititorii mai tineri: Punguța cu doi bani), am pățit ieri o fază când m-am dus să-mi iau lapte (pentru cafea, adică), fază ce m-a lăsat un pic mască.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
