Catren bolnav de dor
Cuvintele îmi dor gura cu tăcerea lor nebună Iar tâmpla-mi arde arsă de-al tău aspru dor Ce-mi tremură mâna ce scrie cu acest fior. Iubito, noi vedea-vom de iubire într-o lună!
Cuvintele îmi dor gura cu tăcerea lor nebună Iar tâmpla-mi arde arsă de-al tău aspru dor Ce-mi tremură mâna ce scrie cu acest fior. Iubito, noi vedea-vom de iubire într-o lună!
Am coborât prea ades scările raiului Și totuși, parcă înger tu mi-ai fost Oferindu-mi în viață un anume rost, Ferindu-mă de de durerile iadului.
Mâinile mele tremură frânte la atingerea ta De parcă zborul însuși ar deveni greu De dorul pe care îl port în mine mereu, De parcă e făcută din vină dragostea mea.
Cândva, acum vreo doi ani, când am fost la un grătar la munte. Cu zăpadă peste tot în jur, că era thriller de cald. Nu țin minte să fi pus poza, așa că iat-o.
Cuvintele-mi nu pot să-ți cearnă din privirea drăgăstoasă dorul Și să-ți crească-n inimă din iarnă Lacrima, pasiunea și fiorul.
Mă rog, este un desen obținut digital dintr-o fotografie, deci nu este făcut de mână, că nu sunt atât de bazat. Ce-i drept, inițial titlul desenului trebuia să fie „Copii jucându-se în vadul înghețat”, dar din ei nu se văd decât picioarele, trupurile confundându
Poate aveți chef și nervi să vedeți cum arată o capitală europeană (că tot este expirată, deja, expresia). Mie, sincer, mi-a plăcut mult.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design