[…] Mereu am considerat că femeile care iau inițiativa de a încerca să mă agațe dau dovadă de o inteligență superioară înțelegând, fără a mă cunoaște prea bine, că eu nu prea mă pricep să agăț femei.
De Anul Nou, un amic binevenit pe la mine, pe la ora cinci dimineața s-a dus acasă. Omul, un om cât un ursuleț, nu prea sensibil la frig, a înghețat din cauza gerului, până acasă clănțănindu-i dinții în gură de frig ce-i era.
Afară era un ger calm, ce nu putea, prin rafale, viscoli zăpada aproape absentă, așa că n-am zăbovit prea mult în îngusta vale de lângă Peștera Dracului din apropiere de Vulcan, cu atât mai mult cu cât niște câini comunitari destul de agitați și de violenți își făceau
Eram obosit, foarte obosit când m-am gândit să plec de la muncă, deoarece creierul îmi devenise o pastă suspendată în neant și în care puținele gânduri îmi erau moi precum o plastilină, eu însumi devenind un fel de marionetă ambulantă, caldă și calmă sub o aparentă și
[Advertorial] […] Sub orice vulcan se găsește o magmă mai adâncă decât înălțimea conului vulcanic, îmi spuneam legându-mi șireturile bocancilor și pregătindu-mă de o rară desfătare ce avea să dezlănțuie în minte un torent exploziv de energie, paradoxal ascuns de
Majoritatea fotografiilor vechi din București sunt văzute și răs-văzute, în schimb fotografiile din slide-urile 46 și 52 sunt de o reală și indubitabilă valoare documentaristică.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
