Faza zilei de ieri (2)
Unul dintre inginerii de mentenanță ai clădirii unde lucrez, un domn în vârstă, înțelept foc și tare respectabil, întâlnindu-ne în lift, văzându-mă vioi și plin de energie, mi-a spus așa:
Unul dintre inginerii de mentenanță ai clădirii unde lucrez, un domn în vârstă, înțelept foc și tare respectabil, întâlnindu-ne în lift, văzându-mă vioi și plin de energie, mi-a spus așa:
În Cluj, în apropiere de Kaufland Mărăști, i-am văzut pe doi bufoni de liceu care n-au luat Bac-ul.
Cred că este un compliment personal ca un fost angajator să mă sune și să mă roage să le recomand spre angajare un om la fel de serios ca și mine.
Absolvent de Studii Europene, lucrez pe post de patiser la o companie de mezeluri.
Una dintre bolile cele mai cronice ale societății românești este aceea a sindromului iobăgiei la locul de muncă.
Dacă zugravii și meșterii se tot plâng că meseria e grea și banul puțin, indiferent de cât de bine plătiți ar fi, păi de băieții ăștia ce putem spune?
Am văzut aseară la știrile TVR: în Alba Iulia amenzile devin muncă în folosul comunității, în urma unor hotărâri judecătorești. Asta înseamnă că de acum nu se mai pot face șmenuri. Ori plătești, ori muncești, ori ești executat silit.
Aparent, Adrian Călărașu are o treabă cu toți corporatiștii, pentru că, nu-i așa, corporatiștii sunt sclavi pe plantație și fără viață, muncesc 47 de ore pe zi, mănâncă șaorme de fițe, au mobil și laptop de la firmă și sunt niște roboți antrenați.
OK, azi o să bag ca MIG-ul ca să-mi termin treaba și să plec ai repede acasă, să o pun de un weekend prelungit după ce am aflat că luni este zi liberă.
Mie nu-mi mai ajung cele 24 de ore ale zilei. N-am cum. Nouă ore sunt la muncă și nouă ore dorm. Iar în restul de șase ore trebuie să scriu pe blog, să merg și să vin de la muncă, să spăl, să gătesc și toate cele.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design