Îmi spune un prieten:
Am o babă în bloc. Nu știu ce a muncit la oraș toată viața, în Cluj. Dar dacă are o pensie de 350 de lei, e cert că n-a inventat nimic, n-a scris nimic și nici n-a împins lumea în sus.
Într-o seară, un domn îmi trimite un fel de mesaj comercial, să spunem, despre ceva microprocesor Intel, nu chiar de ultimă generație, dar nici rău, așa, mediu, la vreo trei sute de dolari…
Rar mi-a fost dat să trăiesc o fază atât de frumoasă și de autentică precum cea pe care doresc să v-o povestesc.
Ieri m-am odihnit alături de colegi, am povestit la foc, pe marginea unui gulaș foarte bun, am ascultat muzică rock în aerul liber al nopții înăsprite de un frig mușcător, am băut responsabil, am mâncat bine și am făcut și sport, petrecând cea mai mare parte din zi în aer l
Sunt ușor dezamăgit de prestația unui potențial candidat la un post din companie, candidat pe care l-am cunoscut pe tren, pe care aș fi fost de acord să-l recomand, dacă ar fi știut meserie, și care nu știa noțiuni elementare ale sistemelor informatice, de genul ce-i ăla SSL, c
În gară fiind, mi-am adus aminte cum în timpul facultății am căutat ceva de muncă și am primit repartizare, trimitere sau ce-o fi fost pentru un post de vânzător la un mic chioșc de familie dintr-o zonă mărginașă, undeva pe lângă gară.
Sunt un pic aprins zilele astea, un pic aprig și undeva în suflet spumeg ca lampa de sudură, adică discret, în ciuda focului intens.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
