Finalul este… și… De fapt, nu se poate descrie, nu se poate decât simți și, din păcate, traducerea nu acoperă și gentilețea unui suflet care iubește alt suflet, tratându-l cu o dragoste atât de profundă și de plină de iubire încât i se adresează cu Dumneavoastr
Data viitoare când o să îi văd pe băieții de la Paraziții, dacă o să-mi iau o babastârcă pe după ureche, o să știu că o cam merit pentru că mă văd pus în situația de a fi un ciorditor nesimțit. Adică nu doar ciorditor, dar și nesimțit.
Mă simt ciudat și cred că am mâncat nebunele Îmi tremură mâna și creierul mi se comprimă De parcă mi-ar fi prins într-o menghină… Mă uit în tavan și văd cum plouă cu manele.
Întâmplarea face ca, în tot tumultul cotidianului de ieri, spre prânz, pregătindu-mă de o delicioasă masă japoneză, să-mi amintesc de Doina și Ion Aldea Teodorovici.
Nu știu voi, dar eu când ascult muzică, dau din cap fiindcă mi-s rocker. Mi se rupe dacă se uită cineva la mine și mi se rupe ce crede fiecare despre mine. Când mă simt bine, fără a fi intruziv sau obscen, mă simt bine. Și mi se rupe atât de sincer, încât…
Era o deprimantă dimineață de toamnă, întunecată și rece, chiar înainte de trecerea la fusul orar de iarnă, iar eu stăteam deprimat în garsoniera altfel pustie și mă deprimam și mai tare fiindcă trebuia să plec la drum, ora era târzie, iar eu nu aveam nici bagajul făcut&#
Cineva, știind că sunt în limbă după Savatage, îmi spune: – Bă, dar o formație mai cunoscută nu asculți și tu? Dacă erau mai buni, cred că erau mai cunoscuți, nu? Poți să mă contrazici dacă vrei, dar să știi că ai gusturi nașpa în materie de muzică.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
