Era o deprimantă dimineață de toamnă, întunecată și rece, chiar înainte de trecerea la fusul orar de iarnă, iar eu stăteam deprimat în garsoniera altfel pustie și mă deprimam și mai tare fiindcă trebuia să plec la drum, ora era târzie, iar eu nu aveam nici bagajul făcut&#
Pentru că acolo unde este multă inteligență este și multă prostie, câteodată îmi dă cu virgulă la numere întregi de hăbăuc ce sunt, și pățăsc, sau sunt foarte aproape să (o) pățăsc.
În inimă port un ghimpe strâmb care mă sfâșie Și-mi scurge pasiunea cum nisipul îmi fuge din palmă, În voce port deșertul, în suflet port o toamnă Și-n pasul meu grăbit respir o melodie.
Beția frunzelor moarte de toamnă târzie Mă poartă spre niște brațe ce dor de dor Precum o chemare ancestrală, precum un fior Care sădește în iubirea-mi sfântă o erezie.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
