Zilele trecute am avut treabă pe la BRD, să-i fac cuiva apropiat o alimentare de card. No, întrucât știam că toată lumea în pauza de masă se întrece să-și rezolve problemele, am mers eu mai târziu în pauza de masă, știind că am ceva de rezolvat.

Băiat deștept fiind, ca să nu stau la coadă nenecesar și ca să nu mă calc în picioare cu restul lumii, mi-am făcut acel calcul simplu de mai sus. Asta la birou/ acasă, că la sediul BRD din Cluj Napoca altfel a fost socoteala, pare-se.

Intru, deci, în bancă și-mi iau bon de ordine: 510. Mă uit pe display-ul care afișează numărul curent și văd: 508. OK, zic, merge repede. Așa că iau un loc la o masă și aștept. Și aștept. Și aștept. Puii mei, eram în timpul programului, cam cât își imaginează ăștia că sunt dispus să aștept fără să mă enervez?

Așa că mă uit în jur: fiecare mergea la ghișeu după cum vroia mușchiul lui, iar eu și cu un alt fraier – și el tot cu bon – așteptam ca oricare dintre vacile de la ghișeu să apese în puii mei butonul ăla care incrementează contorul, să avansăm de la 508 la 509 și apoi la 510.

Dar nimic. Vitele alea împuțite de clienți fără on de ordine și vitele alea din spatele ghișeelor nici măcar nu se sinchiseau de noi sau de bon și stăteau flexate, eventual îi lăsau pe toți cretinii incapabili să apese un chenar într-un touchscreen să se bage în față.

Asta m-a ofticat.

Adică eu vin la voi la bancă, mă comport civilizat și voi îmi dați în cap și mă insultați prin indolența voastră ingrată?

Nu se poate așa ceva, eu nu accept. Așa că dau să ies, dar îmi amintesc că ăștia trebuie să aibă o condică de sugestii și reclamații, așa că-i spun tipului de la recepție:

– Nu vă supărați, condică de sugestii și reclamații aveți?
– Nu, dar am, o condică de solicitări.
– E bună și aia.
– Dar ce s-a întâmplat?
– Bonurile de ordine văd că sunt ignorate complet.
– La ce ghișeu?
– La toate.
– Dumneavoastră ar fi trebuit să stați la ghișeul doi.
– Păi am stat. Și văd că s-au băgat toți idioții fără bon în față.
– Da, la ghișeul doi se mai iau și urgențe, îmi spune mie în cârdășie cu o colegă de-a lui.

Nu sunt idiot, nu m-am născut ieri, nu accept să fiu luat de prost. Adică toți ăia aveau urgențe, numai eu am venit la BRD să admir peisajul, nu? Îmi venea să-i spun imbecilului:

– Prietene, ești îmbrăcat la costum, miroși frumos și ai un aspect îngrijit. Dar tot un rahat cu ochi rămâi. Eu sunt Dumnealui, Domnul Client, și am dreptul de a fi respectat, imbecilule ingrat!

P.S. Dar de comisioanele astea ce ziceți?

P.P.S. Bă nesimțitule, vezi bă că am găsit condica în care să-mi spun oful?