Nu e poveste

În spatele uşii închise de la camera lui, copilul aude întâi umilinţe. Apoi palme, ţipete şi strigătele de ajutor ale mamei. Ţipetele mamei îl îngrozeau la început. Acum s-a obişnuit. Închide ochii şi se preface că nu aude. Se gândeşte la tractorul roşu cu remorcă promis de tată de ziua lui, la prăjiturile cu multă ciocolată pe care o să le facă mama. Aproape că ar uita de toate dacă nu ar mai vedea faţa plânsă şi vânătă a mamei.

Am pus și eu bannerul campaniei. Simte-te liber să dai mai departe.

Dacă ți-a plăcut acest articol, recomandă-l și altora folosind butoanele pentru Twitter, Facebook și Google +1.
Acest articol a fost publicat în Social. Salvează legătura permanentă. .

3 răspunsuri la Nu e poveste

  1. Nu mi am dat seama despre ce este vorba prima data si am ramas destul de impresionat cand am vazut povestea. Am vazut povestea numarul doi si dupa prima poveste. Pe cat de trist pe atat de adevarat

  2. Robin Molnar spune:

    :s Da, este trist. Prea trist. :s

  3. Pingback: Bilanțul Responsabilității Sociale pe 2010 | Social | Robintel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.