Apogeul apocalipsei

Dacă astăzi ai ajunge în stradă, ce ai face, te-ai gândit? Ai ști unde să dormi ca să nu îngheți peste noapte? Ai prieteni îndeajuns de loiali încât să-ți dea o plapumă și o coajă de pâine? Ai familia suficient de închegată, încât să vrea să te ajute? Și ar putea să o facă?

Și, dacă nu, ce ai face? Unde te-ai duce? Te-ai mai putea privi în oglindă, dacă ar trebui să-ți cerșești dreptul de a trăi? Ai putea dormi cu gândul că a trebuit să furi o pâine și un pateu? Sau, când diverși nenorociți te-ar lua la bătaie, te-ai duce la spital să te ajute? Sau, rușinat de condiția ta, te-ai ascunde de lume și ți-ai ispăși durerea singur, în frig și întuneric, auto-pedepsindu-te?

Te-ai apuca de băut și de droguri? Te-ai apuca să vinzi femei și alte cele? Și te-ai mai putea opri, știind că în viață te poți baza doar pe tine însuți?

17 Comentarii

  1. Ana 26 octombrie 2011 la 12:35 - Raspunde

    Nu-mi fac griji. Stiu ca as muri. I’m not the survivor kind…

  2. Nelly 26 octombrie 2011 la 14:49 - Raspunde

    Pff, nici nu vreau sa ma gandesc. Cred ca as supravietui intr-un fel sau altul…

  3. Cosmin 26 octombrie 2011 la 15:25 - Raspunde

    Cred ca niciunul dintre noi nu isi da seama cu adevarat ce ar face daca ar fi intr-o astfel de situatie. Si azi am vazut un om al strazii care dormea in autobuz sau altul direct pe pavajul trotoarului. Foarte greu pentru ei cred ca doar nebunia ii face sa supravietuiasca

  4. Mircea C. 26 octombrie 2011 la 15:50 - Raspunde

    M-as face cioban la oi 🙂

    • Robin Molnar 29 octombrie 2011 la 07:45 - Raspunde

      Ție cred că ți-ar și plăcea, la munte, alea. 😀

  5. ocsike 26 octombrie 2011 la 16:36 - Raspunde

    Eu cred că aş supravieţui cumva. Cum am mai spus odată pe aici, Omul este un animal social, şi pus în situaţii limită este capabil de multe lucruri nebănuite. Instinctul de conservare este mult mai mare faţă de un animal.

  6. Mihai Todor 26 octombrie 2011 la 17:07 - Raspunde

    Din punctul meu de vedere, situația descrisă de tine este pur teoretică și imposibilă pentru noi. Adică no, în afară de situația în care aș lua-o pe ulei (ok, e plauzibil să se întâmple asta, dar prea puțin probabil), sigur aș găsi o metodă prin care să îmi câștig modul de trai cu care m-am obișnuit. Și de mi-aș pierde garsoniera în care stau în chirie, toți banii pe care îi am puși deoparte, jobul, prietenii, rudele… Mai are rost să mai înșir și altele, ca să vezi cât de lipsită de sens este dezbaterea asta? 🙂

    Nu, nu sunt genul de om care să trăiască doar de pe o zi pe alta, fără să îmi pese de condițiile în care trăiesc. Decât să ajung așa, prefer să mușc un glonte.

  7. Jules 26 octombrie 2011 la 20:46 - Raspunde

    În momentul de faţă cred că familia îmi este suficient de aproape pentru a mă ajuta la greu; fiind însă vorba despre un scenariu apocaliptic (lucru care îmi aminteşte scrierile lui Stephen King), cum putem şti dacă chiar ei, oamenii dragi pe care ne putem încă baza, vor fi acolo în acelaşi timp cu noi…?

  8. Joita lucian 27 octombrie 2011 la 08:36 - Raspunde

    Robin eu de fel sunt un invingatior si asta o spun lasand modestia de-o parte…cred ca as lua-o de la 0 si tot as sjunge pe linia de plutire….cat despre prieteni nu stiu ce sa zic cred ca m-as descurca cat sa traiesc …..cred! sunt genu de om care daca ma lasi in desert ma imprietenesc cu camilele!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.