Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Nu-mi fac griji. Stiu ca as muri. I’m not the survivor kind…
Cum așa? Nu lupți?
Pff, nici nu vreau sa ma gandesc. Cred ca as supravietui intr-un fel sau altul…
Da, probabil.
Cred ca niciunul dintre noi nu isi da seama cu adevarat ce ar face daca ar fi intr-o astfel de situatie. Si azi am vazut un om al strazii care dormea in autobuz sau altul direct pe pavajul trotoarului. Foarte greu pentru ei cred ca doar nebunia ii face sa supravietuiasca
Cel mai probabil că așa este.
M-as face cioban la oi 🙂
Ție cred că ți-ar și plăcea, la munte, alea. 😀
Eu cred că aş supravieţui cumva. Cum am mai spus odată pe aici, Omul este un animal social, şi pus în situaţii limită este capabil de multe lucruri nebănuite. Instinctul de conservare este mult mai mare faţă de un animal.
Cu siguranță că așa este.
Din punctul meu de vedere, situația descrisă de tine este pur teoretică și imposibilă pentru noi. Adică no, în afară de situația în care aș lua-o pe ulei (ok, e plauzibil să se întâmple asta, dar prea puțin probabil), sigur aș găsi o metodă prin care să îmi câștig modul de trai cu care m-am obișnuit. Și de mi-aș pierde garsoniera în care stau în chirie, toți banii pe care îi am puși deoparte, jobul, prietenii, rudele… Mai are rost să mai înșir și altele, ca să vezi cât de lipsită de sens este dezbaterea asta? 🙂
Nu, nu sunt genul de om care să trăiască doar de pe o zi pe alta, fără să îmi pese de condițiile în care trăiesc. Decât să ajung așa, prefer să mușc un glonte.
Imposibilă?
Asta am zis 🙂
În momentul de faţă cred că familia îmi este suficient de aproape pentru a mă ajuta la greu; fiind însă vorba despre un scenariu apocaliptic (lucru care îmi aminteşte scrierile lui Stephen King), cum putem şti dacă chiar ei, oamenii dragi pe care ne putem încă baza, vor fi acolo în acelaşi timp cu noi…?
Foarte frumos!
Robin eu de fel sunt un invingatior si asta o spun lasand modestia de-o parte…cred ca as lua-o de la 0 si tot as sjunge pe linia de plutire….cat despre prieteni nu stiu ce sa zic cred ca m-as descurca cat sa traiesc …..cred! sunt genu de om care daca ma lasi in desert ma imprietenesc cu camilele!
Felicitări!