Niște păstrăvi care și-au revenit
Pentru Revelion luasem din piață niște păstrăviori vii. Bine, până am ajuns acasă nu mai mișcau, dar cum i-am pus în apă rece, cum și-au revenit. Chestia asta mă face să cred că viața se agață de orice, pentru a fi fiabilă.
Nu cred că în alte țări așa ceva este posibil. Cum adică să mănânci pește atât de proaspăt încât să fi fost viu cu câteva ore înainte? Bine, partea sadică este că și-au revenit păstrăvii, dar și-au revenit cam degeaba.
L.E. Nu știu de ce Guți – Guți fugea de ei, că i-am făcut cunoștință cu băieții și nici nu prea i-a băgat în seamă. I-a privit curioasă un minut și gata…
Si i-ai mancat? eu nu mai aveam curajul sa ii mai mananc
Apăi nu i-am luat ca să-i mănânc? =))
da,dar sa … bleac! eu am avut grija de o rata. si cand a taiat-o bunica mea vreo 2 zile am murit de foame ca nu aveam mancare decat din rata aia
Și noi am avut rațe în „baia mică” (avem două băi), dar tot le-a tăiat tata. Noi:
– Nu, nu și nu.
– Hai, mă, plecați de aici.
– Nu.
– Bine.
Și ia tata o rață și-i taie gâtul… Plângeam că ne era drag de ele, dar trebuia să și mâncam.
inseamna ca voi sunteti mai curajosi [sau mai pofticiosi] decat mine.
Nu, doar aveam mai multă experiență după ce, prin 1988, tata a luat ceva pești mari. A dat să-i spele și unul, cel mai mare, și-a revenit. Și cred că avea câteva kilograme bune, că era cât o jumătate de chiuvetă.
I-am mâncat pe ăia care nu și-au revenit și pe ăsta l-am ținut în cadă încă vreo o săptămână. Deh, pe vremea blestematului era cam greu să faci rost de carne.
Sadicule…
Eu sunt sadic? Poate vrei vrei să-ți povestesc cum a tăiat Raul capul unui cocoș, cu toporul, pe balcon… =))
Robin tu vrei sa imi distrugi copilaria?
Nu, tocmai de aceea nu povestesc… 😀
@Robin: Da’ poti sa scrii un articol intreg pe tema asta 🙂
@Ciresica: No las’ draga, stim noi ca esti majora si vaccinata 😀
=)) Dude, pot să scriu o adevărată epopee pe chestii de-astea sadice, dar nu-mi doresc să tulbur audiența.
@ Mihai: majora, majora, dar tot copila sunt :)))
Si cum au sfarsit pana la urma? In sos de rosii? 🙂
Nu, i-am dus pe Jiu și i-am eliberat, doar nu era să-i facem prăjiți în tigaie, nu? =))
Deci pe mine ma omoara chestia asta. Daca e sa ne luam dupa ce glume i-am facut mamei, sunt cea mai sadica fiinta de pe planeta. Dar cand vad ca au undeva pesti vii de vanzare… 🙁 🙁 🙁 😥 😥 😥 Mi-e asa mila de ei. Tin minte ultima data cand am fost la cumparaturi cu tati… hmmm, cam de Mos Nicolae. Am fost in real si acolo au pesti vii. Si ma uitam la ei si ma gandeam „You’re not getting out of here alive, you know?” Asa mila mi-a fost de ei…
Si imi place carnea de peste. Mai ales de somon sau macrou sau ton sau cod. Dar n-as suporta sa stiu ca erau inca vii in momentul cumpararii si au murit special pentru mine 🙁