A fost un pic dubios, în sensul că eram singur, noaptea, cu mașina, pe marginea drumului, pe lângă sălbăticiuni de tot felul, sălbăticiuni pe care auzeam mișunând în porumb. Dar a fost și mișto, în sensul că am făcut un hangout live pe Google+ cu Mihai, eu în pustiu, el în străinătăți…

Amu, la zece kilometri de Cluj tot n-a fost suficient de departe pentru a evita poluarea luminoasă a orașului, așa că mi-am găsit un loc dacă nu mai îndepărtat, măcar mai umbrit, la umbra unui deal.

Lumina roșiatică a orașului se datorează filtrării spectrelor luminoase de lungime mai mică (roșu are lungime mare și frecvență mai mică, iar albastru are o frecvență mai mare și o lungime mai mică) de către particulele în suspensie în atmosferă. Ce se întâmplă, când lungimea de undă a luminii este mai mică decât diametrul mediu al pulberilor în suspensie, filtrarea atmosferică este foarte puternică.

De fapt, ce vedem la nivelul solului sunt niște aberații cromatice rezultate din efectul puternic pe care atmosfera îl are în filtrarea culorilor stelelor. Din exteriorul atmosferei, cerul se vede altfel, mai intens. Revenind, trei dintre fotografii nu sunt prelucrate, nu spun care, iar un articol despre fotografierea stelelor va veni și el, curând.

Revenind la perseide, am văzut trei și cred că o a patra am prins-o într-o fotografie. Dar nu sunt sigur, că nu am văzut-o și în timp ce scrutam cerul, deci s-ar putea, la fel de bine, să fie altceva.

Pe de altă parte, odată, într-o vară, am văzut o minge de foc deasupra blocului, la Petroșani. Când i-am întrebat pe restul copiilor, nimeni n-a văzut nimic. Mulți ani, am crezut că mi s-a părut și mie. Apoi, aseară mi-am amintit. Mingea de foc am văzut-o într-o seară de August, în apus…

No, pentru acea secundă de extaz,  că atâta a durat să văd cele trei perseide, am stat pe coclauri două ore și jumătate.Dar a fost frumos, adică am văzut cerul, cât s-a putut.