La un moment dat, primisem următorul pont: Vizavi de Rusia, Europa de Este este, în acest moment, în aceeași poziție în care era Europa Occidentală în timpul Războiului Rece.

Văd asta din ce în ce mai evident, din ce în ce mai fățiș. Și mi-e teamă că, atâta vreme cât nu ne vom ralia în jurul unor principii comune și de bun simț, cum au făcut vesticii acum șaptezeci de ani, noi n- s-avem nicio șansă, nu cu agaricii ăștia care ne conduc, nu cu verticalitatea asta frântă de care dăm dovadă de prea multă vreme.

Probabil că diplomatul rus care a lovit o studentă pe trecerea de pietoni va fi condamnat de un tribunal de prin Moscova la păzit vreo plajă prin Sochi, sau ceva. Iar rusul care avea hărți mineralogice detaliate probabil era vreun agarici care se juca de-a James Bond, că altfel nu văd cum l-ar fi prins. Adică, eu sunt convins că Rusia are hărți detaliate cu resurse exacte pentru tot Estul Europei, să nu fim botaniști, Rusia nu acceptă să i se facă nicio concurență pe piețele de resurse minerale.

Momentan, în acest proaspăt Al Doilea Război Rece, singurele necunoscute sunt când și dacă va cădea Moldova și Georgia, Ucraina deja e luată, Belarus e în uniune cu Rusia…

Să nu fim stupizi, și ei ca și noi, sunt conduși de aceeași șleahtă de șmecheri de partid ce, în cinci ani, vor sărbători un centenar de când dinastia lor a preluat puterea.

Asta este, să ne obișnuim cu ideea unui Al Doilea Război Rece și să ne vedem de progresul  țării, ca mare primejdie ne așteaptă, că o țară cu atâția proști este mai ușor de cucerit din interior…