Oare mai avem vreo șansă să ne întoarcem la umanitate?
Asemănarea dintre tehnologie și religie este că ambele creează sclavi, însă numai tehnologia dă aparența de libertate înlocuind conștiința de a te supune dogmelor religioase cu conștiința dezumanizării din înlocuirea relaționării sociale, cea care ne deosebește de animale, cu o chestie numită socializare online.
Cum să spun? Deosebirea dintre relaționarea inter-umană și socializarea online este precum deosebirea dintre sex și pornografie.
De aceea, am ajuns la concluzia că prefer să-i sun pe oameni la onomastici sau zile de naștere, dacă am numărul de telefon, desigur, decât să folosesc unelte de socializare care dezumanizează comunicarea pentru că, la fel, deosebirea dintre un apel telefonic sau discuția față în față, chiar și pentru trei secunde, și un mesaj pe internet este ca, în cazul iubiților, un sărut versus un pupic pe obraz.
Poate că aici, spre final, am exagerat un pic. Dar am făcut-o cu un scop nobil, transmițând că ar fi cazul să ne întoarcem la umanitate, la discuțiile față în față, considerând că tehnologia este bună atât timp cât nu devenim sclavii ei.
De aceea, am început să iau măsuri în privința asta, comunicându-le clar destinatarilor gândurilor mele de bine faptul că prefer să nu folosesc tehnologia, ci gura și ochii.
Așa cum ar fi și normal, nu?
Şi primele cărţi erau destinate doar unor cercuri restrânse, celor ce ştiau să citească în latină… faptul că ai un blog, ai email, foloseşte diverse reţele de socializare online şi programe de chat te clasifică drept un adept al „noului.”
„Deosebirea dintre relaționarea inter-umană și socializarea online este precum deosebirea dintre sex și pornografie”, nu sunt de acord, depinde totuşi de cum foloseşte minunea asta numită internet sau online. Eşti destul de „bătrân” încât să fi prins destui ani în care sursele de informare erau televizorul, radioul şi revista Cutezătorii sau Modelism. Oamenii conversau între ei prin scrisori, telegrame şi telefoane pentru că asta era disponibil atunci, dar la vremea aceea ai fi dat orice să vorbeşti „live” cu cineva de dincolo de ocean sau de oriunde altundeva.
Hai să nu transformăm online-ul în „unealta diavolului” după cum spun unii despre televizor. 🙂
Televizorul chiar este unealta diavolului.
sanse sunt. dar de la vorbit la pus in practica e cale lunga. e usor de zis dar e greu de pus in practica!
Cam deprimant.
Foarte frumos gest. Eu stiu ca m-as bucura tare mult daca as primi mai multe telefoane decat mesaje pe Facebook.
Și eu! 😀
Mai…parerea mea este catre sa fim ceva mai buni decat suntem..doar ca …ne scaldam intr-o conjunctura sociala de foamete…si….nu prea ai cum sa mai fii uman …cand reactionezi ca un animal de foame….dap…si mediula sta on line…ne cam face sa uitam …de adevaratele …trairi…de adevaratele bucurii mici….din viata reala!
Cam da. 🙁
Asta era lucru care m-a invatat Corina sa il fac cel mai bine sa ma bucur de lucruri mici!
😉 Drăguț.