Este că în general sunt ilegale. Adică, orice guvern are, în orice moment, un minim de legitimitate. De exemplu, și Ceaușescu avea o anumită legitimitate, comparabilă cu cea a regimului Assad din Siria.

În general, se propagă ideea că pentru a fi răsturnat, orice guvern trebuie să aibă o legitimitate zero, ceea ce este greșit. De asemenea, se propagă ideea că numai guvernele și președinții pot fi înlăturați prin revoluție, nu și Curțile Constituționale, nu și Curțile Supreme de Justiție sau Autoritățile Rutiere, ceea ce iarăși este fals.

Decizia CCR de ieri spune că nu este nicio limită în ceea ce poate face guvernul. Aplicând principiul simetriei, nu ar trebui să fie nicio limită în ceea ce poate face parlamentul. Or, știm deja de la istorie că puterea absolută corupe absolut, așa că situația în care ne aflăm acum este incendiară, chiar dacă încă nu prea iese fum.

Alte exemple de putere absolută a guvernului 

1. Să ne reamintim, de exemplu, de „stabilizarea” monetară din 1947, când Guvernul României a făcut ce a vrut, fără nicio limită. În trei luni, oamenii plăteau la farmacie în natură, pentru că nu mai existau bani.
2. Să ne reamintim, apoi, de interzicerea avorturilor, care a dus la peste 100,000 de orfani de mamă. 
3. Să ne reamintim de condamnarea la exterminare a elitelor intelectuale ale țării, la finalul cărui proces românii câștigau în jur de 450 de lei pe lună salariu (110 USD)
4. Să ne reamintim de societățile de tip SovRom, prin care toată averea țării a fost dusă în Uniunea Sovietică, și care au fost organizate prin Guvernul României.
5. Să ne amintim de cote. Mai știți ce erau? Cote de dare către stat a unor produse agricole. Pentru că ne mergea așa de prost încât oamenii pur și simplu nu mai aveau bani, iar statul s-a văzut nevoit să impoziteze în natură. Când ești lihnit de foame și trebuie să împarți cu statul, parcă nu prea îți convine, copiii plâng de foame, miniștri se plimbă în limuzine. 

Pur și simplu, prin decizia de ieri, principiul separării puterilor din stat a fost grav viciat. Curtea spune că guvernul poate da ordonanțe care intră sub incidența Codului Penal, și că Ministerul Public (al Justiției) nu poate face nimic în privința asta. Cum ar veni, membrii guvernului sunt deasupra legii.

De aceea vorbesc de revoluție, pentru că spiritul Constituției s-a pierdut, instituția fiind politizată, iar acum întreg procesul este viciat și, inevitabil, noi – cetățenii – pierdem.

Alte exemple vizavi de Curtea Constituțională

1. Putin este președinte a treia oară, din maxim două mandate, pentru că așa i-a permis Curtea Constituțională a Rusiei. Și iată ce „bine” la merge. De la un PIB de 2200 de miliarde de dolari în 2014, au ajuns la 1300.
2. Mai aproape de casă, Ion Iliescu a fost președinte de trei ori, pentru că așa i-a permis Curtea Constituțională. 
3. De 25 de ani, Nursultan Nazarbayev este președinte în Kazahstan, din maxim 8 ani de eligibilitate, pentru că așa i-a permis Curtea Constituțională, prin politizarea instituției.

Vin vremuri grele, oameni buni. Vremuri foarte grele, iar Curtea Constituțională pare nu doar incapabilă să acționeze în interesul democrației, dar acționează de-a dreptul rău-voitor împotriva acestui principiu.

Haosul administrativ sau politic nu este nici democrație, nici program politic.