Sistemul Solar la Periferie, via NASA

Ei bine, mai țineți voi minte faza aia cu modelul sistemului solar la periferie, când spuneam că la periferie sistemul solar nu este plat, ci are niște deformări specifice rezultate din însuși modul de funcționare a sistemului solar?

Modelul meu: heliosfera este aproximativ sferică, dar pulsează mai evident spre ecuator și mai puțin evident spre poli (într-o explicație în care heliosfera este mai de grabă asimilabilă unei planete)

Ei bine, NASA pare să o confirme, cu mențiunea că și alte măsurători sunt necesare pentru a stabili mai precis cum arată periferia sistemului solar și-n alte zone, nu doar la coadă.

Astfel, „găurile” din imaginea NASA se unesc pentru a forma exact tunelele din schema mea. Sau, invers, la suprafața marginii sitemului solar, tunelurile din schema mea formează găurile din observațiile NASA.

Evident, cei de la NASA, spre deosebire de mine, studiau coada sistemului solar, dar pe mine m-a interesat mai mult să-mi imaginez care ar fi forma materială (gaze, ioni, densități) a sistemului solar, decât coada pe care această formă o generează. Desigur, se pare că și acea coadă este deosebit de interesantă.

Oricum, astăzi este o zi bună!

P.S. Și dacă n-o confirma, și dacă o infirma, tot îmi asum teoria respectivă, în absența unui alt model, mai bun.