[Advertorial] […] Diana avea mâinile frumoase, îngrijite și moi, trădând ceva din expresia artistică interioară care-i călăuzea timpul liber, întrucât meseria îi era mai de grabă pragmatică și lăsa doar puțin loc pentru creativitatea care, altfel, îi caracteriza expresivitatea.

Iar în încercarea ei de a face lumea mai bună pentru copiii pe care, într-o zi, îi va avea, Diana se dedicase pasiunii de a crea o enciclopedie grafică a filozofiei, operă de anvergură în care fiecare concept filozofic, inclusiv nihilismul, era exprimat printr-o lucrare grafică extrem de expresivă și de colorată, destinată în special unor copii autiști care, astfel, ar putea învăța să comunice prin culori, revelând o realitate altfel ascunsă, iar pentru asta avea nevoie de precizie în alegerea culorilor și compunerea lor artistică, fapt care cerea o migală deosebită…

[…]

De-abia ce primise e-mailul de la Finn, când s-a hotărât să încerce să exprime într-un desen conceptul filozofic modern de structuralism, altfel dificil de abordat, întocmai pentru că acesta pornește de la limbaj ca metodă de ordonare a realității, încercând prin culoare, structură, formă și fond să obțină o armonie grafică lucidă și educațională.

Logo Asus

Astfel că, pas cu pas, pe monitorul LCD Asus PA246Q, culorile se împleteau armonios, așezate de mâna atentă și grijulie a Dianei care mânuia creionul tabletei grafice cu o îndemânare demnă de un artist celebru, în camera semi-întunecată de la mansardă în care doar o lampă lucea intens deasupra mesei de lucru asupra căreia ea își apleca atenția creând o frumos colorată viziune artistică din reprezentarea tuturor conceptelor filozofice…

Iar sub atenta ei supraveghere, culorile deveneau note ale unei muzici divine de pian, când mai liniștite, când mai stridente, ochii fiind îmbălsămați de calda atingere a culorilor pe care le așeza întâi pe hârtia virtuală, electronică, urmând ca apoi – când va fi cazul – să le așeze pe hârtie reală, tare și lucioasă, legată frumos și elegant într-un glosar de format A4 și de care copii să se bucure…

Monitorul Asus ProArt PA246Q

Practic, pentru Diana ecranul monitorului devenise un fel de oglindă a nuanțelor sufletului ei în care, așa cum le șade bine tuturor marilor artiști, fiecare cuvânt este o nuanță și fiecare frază este o formă și, din prima clipă de când l-a privit și-a dat seama că lucrul acesta i-a devenit un prieten intim și chiar și-a spus că nu se poate să te îndrăgostești de un lucru, dar a realizat că se poate să te îndrăgostești de felul în care un lucru te poate face să te simți, în speță acest monitor Asus ProArt PA246Q cu tehnologie IPS profesională, de atunci privindu-l cu plăcere, savurând fiecare nuanță și fiecare reflexie, parcă inspirând lumina cu ochii ei negri ca umbra raiului.

De aceea, întrucâtva, adevărul este că cei doi formau o spirală a creației, spirală prin care Diana era inspirată să creeze de calitatea și fidelitatea imaginii, de parcă abia atunci ar fi descoperit culorile, completându-și opera și fiind, din nou, inspirată de felul în care aceasta se afișa pe monitorul LCD ca o revelație, de parcă orice nuanță ar fi fost o cheie ce deschide ușa spre o altă nuanță care, la rândul ei, este o cheie…

[…]

Pe cerul senin de deasupra monitorului până și Luceafărul părea a ațipi, pâlpâind, când, într-un sfârșit, Diana a adormit și ea pe canapeaua din fața biroului de lucru, în timp ce-și privea cu un ochi critic opera ce se afișa în toată splendoarea ei pe monitorul fidel și profesional, cu toate nuanțele de verde strident și portocaliu blând și violet, cu muzica jazz auzindu-se în surdină și savurând un ceai de fructe care, între timp, s-a răcit.

Și, deja, a mai trecut o săptămână fără Finn?!?

[…]

Scris pentru SuperBlog 2011.