50 de ani de la primul zbor uman în spațiu
Astăzi este o zi istorică, fiindcă se împlinesc 50 de ani de la primul zbor uman în spațiu. Ca atare, trebui să sărbătorim. Pentru asta trebui să povestim un pic.
Astăzi este o zi istorică, fiindcă se împlinesc 50 de ani de la primul zbor uman în spațiu. Ca atare, trebui să sărbătorim. Pentru asta trebui să povestim un pic.
Belgia n-a avut guvern vreo 700 de zile, sau ceva de genul. La ei criza a fost gravă, dar nu catastrofică, iar țara mergea pentru pentru că fiecare își vedea de treabă, ceea ce este foarte important în astfel de cazuri.
Cu siguranță că japonezii nu or să stea capră la capriciile naturii după catastrofa asta naturală și umanitară de i-a lovit recent. Și am câteva idei de chestii pe care, la o adică, le-ar putea face japonezii pentru a le fi mai ușor pe viitor.
Adu-ți aminte de tot ceea ce ai făcut anul trecut. Ceea ce ți-ai luat cu banii jos, ceea ce ai plătit ca și rate, ceea ce ai dat altora. Adu-ți aminte tot cât ai produs tu anul trecut, cu tot cu banii pe care i-ai dat la stat. E multicel, nu?
Via CNN mă uit la la NHK, un post de televiziune japonez. Să-mi cadă fața pe jos, nu altceva. Să înnebunesc, oricine poate să spună orice că anul acesta economia Chinei o va depăși pe cea a Japoniei, dar la televizor ăștia:
Mă uitam de dimineață cum unii japonezi mergeau în coloană pe un drum și cum a venit peste ei un val tsunami declanșat de cutremurul de 8,9 grade pe scara Richter…
SUA a anunțat că-și repoziționează trupele, iar Regatul Unit a anunțat că-și pregătește aviația pentru a-l da jos pe Gaddafi de la putere, spunând că în urma acțiunilor sale acesta și-a pierdut dreptul de a mai conduce Libia.
Despre Irlanda de Nord am mai vorbit în câteva rânduri (1, 2, 3, 4 la o primă strigare). Astăzi, însă, mi-a sărit în ochi o știre tristă și totodată îngrijorătoare. No, după cum vă povesteam, englezii au o sărbătoare în care dau foc un
N-am mai scris de mult în secţiunea asta aşa că astăzi supun atenţiei Dvs. patru chestiuni, nu de alta dar pe aceea cu creşterea preţurilor la energie datorată scăderii consumului am ratat-o şi nu vreau să se mai întâmple asta.
Mă rog, nu ale tuturor, ci ale lu’ ăia din California. Mă doare mintea, mi se zbate neuronul, am o stare de greaţă de nu o pot descrie. Şi eu care spuneam ieri că poate mai este o speranţă. Ce vorbeşti, nu poate fi speranţă câtă vreme oamenii de rând au alte
© 2007 - 2008 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design