Constat ca eu si manierele mele (nu am diacritice pe laptopul lu’ draga de sora-mea) de la tara suntem cam mancati. Sa vedeti faza. Ajung in autogara din Alba Iulia si cobor din masina. Constat ca sora-mea nu venise sa ma culeaga, asa ca am zis sa bag o tigara, pana una – alta.

Bianca, surioara mea favorită (şi singura, dar noh), da, aceea care nu mi-a făcut cozonac de Paşte, m-a sunat în seara aceasta pe la 22,40 şi m-a rugat să mă duc până la ea (aproape, doar vreo 200 de kilometri) să o ajut la cărat nişte mobilă.

În urmă cu câţiva ani mi-am dat seama că am devenit un fel de detector de minciuni. Pe bune. Îmi dau seama de unele treburi aproape instantaneu, treburi de care în mod normal n-ar trebui să mă prind.

Nu ştiu dacă am mai precizat, dar eu urăsc liniştea, mă deprimă şi mă face irascibil. De aceea ascult muzică non stop, fără pauză.

Urăsc să vorbesc la telefon. Punct. Când vorbesc cu cineva la telefon are senzaţia că sunt sociopat sau ceva, sau crede că mă deranja când îmi făceam d elucru cu struţul.

Mă rog, nu a mea personală, ci a noastră. Se pare că este defectă, pentru că astăzi a fost un cutremur în zona Vrancea de 5,3 grade pe scara Richter iar ea n-a reacţionat în niciun fel.

De ceva vreme n-am mai scris pe Twitter, pentru că de pe laptop trebuie să intru pe versiunea mobilă care nu are toate facilităţile versiunii normale pentru PC şamd. Îmi cer scuze faţă de urmăritori. Am să vin cu update-uri şi acolo când voi fi mai liber. Momentan nu

Când mă uit la TV, sau prin ziare sau prin orice alt mediu ce suportă imagini încep să mă pierd. Încep să nu mă regăsesc.

Am văzut la Arhi un articol extrem de interesant: Poţi măsura iubirea? Eu cred că da, cred că se poate măsura, într/un anume fel.

Sună mai bine decât: "Sunt un tip rigid". Fiecare om are fixurile lui şi îl doare mintea dacă nu le respectă. Nici eu nu sunt mai breaz. De exemplu mi-a intrat în creier că bărbaţii merg pe partea cu drumul, pe trotuar.