Eh, simt cum îmbătrânesc
Eh, simt cum îmbătrânesc și cum imediat mai trece un an din viața mea. Sunt perfect consolabil, totuși, de aceea mi-am și pus bannerul de mai sus. Sunt sigur că înțelegeți aluzia mea subtilă. Ahahaha.
Eh, simt cum îmbătrânesc și cum imediat mai trece un an din viața mea. Sunt perfect consolabil, totuși, de aceea mi-am și pus bannerul de mai sus. Sunt sigur că înțelegeți aluzia mea subtilă. Ahahaha.
Mă rog, nu doar eu, dar de data asta să vorbim despre mine. Fac în medie vreo 6000 de pași pe zi sau, oricum, până în 7500. Rar când fac 10,000 sau peste.
No, aseară am ajuns înapoi în Cluj. Trenul, ca de obicei, e plin. Câteva gaițe comentează că prea ne-au aglomerat ăștia în vagon, în timp ce alte vagoane sunt libere. Intervin.
Normal, de la Petroșani la Simeria iau un tren ce va fi regio, adică regional după standardele Uniunii Europene. De acolo voi lua un tren inter-regio până la Cluj. Tot după standardele europene.
Aseară aș minți să spun că la întâlnirea de zece ani n-am băut. Din contră, fără să mă fac muci, am băut un litru de vin făcut șpriț, că-n șapte ore nu se vede prea tare la alcoolemie.
Mie îmi place lucrul bine făcut. Iar galeria foto de pe site este, după părerea mea, bine făcută. Sunt prea puține site-urile unde imaginile din galeria foto să fie exhaustiv comentate sau unde să formeze trasee și itinerarii virtuale, pentru că sunt greu de făcut.
A fost OK. Seara eram sufcient de odihnit cât să ies cu oamenii în oraș, după amiaza puteam dormi dacă așa dorea mușchiul meu, iar tabieturile de dimineață legate de cafea cu lapte au fost înfăptuite zilnic.
Parcă mai ieri eram în clasă în ultima zi de școală, plecând în cor de la liceu și cântând plini de optimism și, totuși, cumva cu teamă Gaudeamus-ul, în timp ce plecam de la liceu pentru ultima dată și mergând spre un local unde, alegându-ne cu oarecare stângăcie cuvin
No, după cum povesteam când am venit în concediu, astăzi o să merg la întâlnirea de 10 ani, să mă văd cu oamenii. Sigur, cu majoritatea sunt conectat la Facebook, sunt la curent cu noutățile (cred), dar o experiență tete-a-tete este oricum mai plăcută decât una virtuală.
Nea Goga a fost medicul meu de familie. Până astăzi, fiindcă tot astăzi m-am dus să-mi scot fișa de la dumnealui, întrucât Clujul este departe de Petroșani.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design