Văzând vremea asta de afară m-a luat așa o melancolie dulce cu Irlanda de Nord, de nu pot să vă descriu. Vremea asta de afară este exact ca verile de acolo, plouă non stop, bate vântul, este răcoare și așa mai departe.

Nu știu cum stăteam eu în cadă (adică știu, dar nu dau detalii sexy) și dau să mă ridic., să-mi schimb un pic poziția. Și alunec. No, cum stăteam eu cu capul într-o parte, îmi încordez brusc gâtul, ca să nu dau cu capul de faianță să fac numai

Pfuai, am avut așa un ghinion astăzi cu tot soiul de conturi, care mai de care mai importante, că nu pot să vă descriu. Am niște spume în mine, făcute de nervi, ceva de speriat. Pur și simplu, am crezut că iau foc, lucru pe care vouă nu vi-l doresc.

Nu sunt suficient de superficial încât să fac fapte bune doar la ocazii speciale. Din contră, cred că orice zi este una bună, dacă reușești să-i faci altui om ziua bună. Or, acesta este un semn de bunătate.

Știți care este culmea autosugestiei? Să te răcești privind fotografii cu ploaie. Nu pot să cred, sincer, că am pățit-o, dar așa este. De dimineață eram OK, acum câteva ore am început să fac febră. Am luat un leac efervescent, și mai încolo voi mai lua unul

De dimineață m-am apucat de un mic proiect legat de site. Sper să îl termin în două luni, munca fiind una de sisif. Dacă ar fi măcar una de chinez bătrân aș mai zice, dar nu, nu este. O să dau detalii când va fi gata. Oricum, am certitudinea că o să vă p

Am pe cineva care mă urmărește, pas cu pas, în viața sentimentală și se bagă unde nu trebuie. Să zicem că dacă s-ar fi întâmplat o singură dată, ar fi fost o chestie. Dacă s-ar fi întâmplat de două ori, aș fi spus că recidivează.

Veneam de acasă, din pauza d emasă, și după ce am trecut strada, am văzut o fază. În fața mea era o copilă de vreo 12 ani, mergând acasă de la școală. Eh, și cum coteam amândoi, din față vin vreo trei băieți.

Spre seară, peste Cluj s-a lăsat o furtună din aia horror. Ploua foarte, foarte tare, cu clăbuci, și bătea un vânt care a smuls copaci din rădăcină, unul chiar la mine în fața blocului. Plus că tuna și fulgera ca la apocalipsă.

Dacă vă întrebați ce am mai făcut, să știți că am dormit. Mult și bine. De fapt, nici nu m-am întors de pe o parte pe alta. Întrucât întârzierea de nouăzeci de minute a trenului mi-a răpit tot atâtea minute de somn, eram distrus de obose