Ochii tăi îmi sunt a inimii sursă de lumină, Iar vocea ta mi-e alinarea cea mai cristalină Pe care aș vrea ca-n seara asta noi Să o serbăm cum se cuvine, goi.

Într-o hidoasă himeră perfectă ne-am contopi Printr-un sărut animalic, carnal și însetat, Am fi ca două catastrofe ce se unesc pe înserat Iar focul ce arde amar doar noi ni-l vom ști.

Vrei să ignori sufletul ce sângerează pentru atingerea ta? Poți să alergi peste mări și peste țări, peste dealuri, Munți și văi, poți să te ascunzi în grote sub coclauri, Însă pură și tristă respiră doar pentru tine inima mea.

Iubirea mă poartă ca într-o burtă neagră de vise pribegi Închistat, c-un dor ce poartă-n el o dulce vină, Te ador, te simt și știu că n-ai cum să înțelegi, Deci pot doar să sper c-o să devin eu însumi Iona.

La nunta ta voi plânge cerul și niște sori Pentru acele beții tandre de cuvinte Ce mi le-ai oferit, făcând soare din nori, Pentru a ta dulceață care mă tot prinde.

Un câine liber este un demon hulit Și-n mine prea ades a prins rădăcini destrămarea, În saltul meu, încercând să devin fericit, Am atins cu glezenle și dorul și uitarea.

Te-am iubit prea mult cândva și asta încă doare Și înapoi, îți jur, n-o să mai vin nicicând, Tu nu-nțelegi? Trădarea este o otravă eternă Și-acum nu te mai port nici chiar în gând.

Cu tumultuoase vreri te-am vrut odată Şi-n râs ai luat tot ceea ce-am simţit Sădind în bietu-mi suflet un cavou. Nu te mai vreau, acum sunt doar ecou. OC De aici.

Nu vreau să pleci, nu pot să te las În alţi ochi calzi tu să te scalzi, Nu pot să rămân pierdut în azi. Refuz, refuz să îţi spun bun rămas. OC

Ploaia asta care va cădea zgomotos Va şterge tot ce-am desenat ca doi copii, Pe asfaltul dur şi zgrunţuros Pe care păşeam încet, zi după zi. OC