Catrenul ființei comune cu inima tresăltată

Buzele se frământă mânate de o sete fierbinte și adevărată Iar emoțiile se frâng, se amestecă și se împletesc furtunos Precum o scăldare răcoritoare de vară într-un lac noroios, Ființa noastră, din noi amândoi, trăiește cu inima tresăltat

Caternul sărutului cu care bat la poartă

C-un sărut însetat bat la poarta fericirii noastre efemere Ca un clopot într-o turlă ce se clatină periculos spre pământ, Zbor, plutesc, mă ridic și cobor și iar mă ridic și iubesc visând… Și de-ar pieri tot, ceea ce port în suflet nicicâ

Catren sfâșiat

Mă rup iar și iar și iar între mine și tine și noi Și aievea îmi pare totul pe-acest drum, Mi-e teamă c-ai să-mi hrănești iluziile acum Și ai să-mi lași în inimă profund noroi.

Catren ros de teama că vei pleca

Dacă pleci pârjolește-mi din amintiri tot ce-a fost. Aruncă-mi, te rog, vina și reproșul și greșeala Și iartă-mi și uitarea și iubirea și sfiala, Căci a trăi doar cu regrete grele n-are rost.

Catrenul inimii furtunoase

În zbaterea furtunoasă a unor sentimente contradictorii și fierbinți În zadar încerc să-mi găsesc adăpost și culcuș și speranță și putere, Poate pentru că inima caldă din piept izbăvirea și-o cere Știind că, de fapt, noi n-am fost niciodată tocmai cumin

De-ai simți că te port

Te port în suflet ca pe o icoană vie a fericirii absolute Și-n zâmbetul tău fericit mă scurg în mine în mii și mii De forme calde, frumoase și armonioase, de ai simți, Că te port în inimă ca pe micile secrete de nimeni știute.

Catrenul buzelor tale

Noaptea îmi este sfetnicul bun al buzelor tale dulci Pe care le sorb cu nesațul cu care fierbe în mine Sângele nebun, domolit doar de a ta piele fină, Buzele pe care le sărut atât de plin de-o dulce vină.

Catren despre lucrurile relevante

Îți voi săruta pătimaș mâinile și buzele moi Și împreună vom pluti duși de val înspre cer, Te iubesc și nu contează că totul e efemer Ci doar că pot să îmi împart sufletul la doi.

Catren despre un miracol

Tu ești miracolul perpetuu, un înger bun Care mă păzește și-mi sporește din iubire Și din multa fericire pe care o simt acum. Ești a ființei mele dulce și sublimă strălucire.

Un catren cu lumină

Îți voi compune pe cer razele soarelui în galaxii mii și mii Și din stropi de lumină îți voi face corabia cu pânzele viselor, Dacă doar m-ai iubi într-un fel care să aibă gustul rozelor Sau dacă doar m-ai lăsa să mă scald în lumina ochilor t�

Robintel

Pentru că inteligența este un loc tare singuratic!

In categoria: Catrene