Nu-mi mai aud nici măcar vocea interioară
Vă mărturisesc faptul că toată strechea politică actuală m-a secat de gânduri frumoase, m-a îmbolnăvit de un soi de turbare socială pe care, oricât de mult aș încerca s-o îndepărtez, nu pot.
Vă mărturisesc faptul că toată strechea politică actuală m-a secat de gânduri frumoase, m-a îmbolnăvit de un soi de turbare socială pe care, oricât de mult aș încerca s-o îndepărtez, nu pot.
Șnițele din piept de cioară I-am dat să mănânce lui Ionel Fiindcă mă suna cu zel Numai și numai ca să-mi ceară!
Urăsc titlurile și situațiile ce sună a ultimatumuri, gen “Acum, ori niciodată” precum în imn, dar am sesizat un pericol imens și cred că este și de datoria mea civică să ridic un mare și gros semn de exclamare!
Mă simt ciudat și cred că am mâncat nebunele Îmi tremură mâna și creierul mi se comprimă De parcă mi-ar fi prins într-o menghină… Mă uit în tavan și văd cum plouă cu manele.
Pe muzica tăcută a ritmului meu rupt Tăcute săruturile tale coboară înspre sâni, Electrice nebunii se coboară haotic prin mâini Și tăcuți rupem din eros noi fâșii. Tăcute cuvintele se sting mute în oftaturi Și fiecare spasm este un ecou al unei noi atingeri Ce sapă zgomot
Știți de ce e plină țara de cerșetori surdo-muți? Pentru că nefiind obligați să cerșească prin viu grai, cei care practică o astfel de cerșetorie nu simt că se umilesc.
Mâncase pizza cu fructe de mare, iar acum avea diaree Fiindcă stridiile erau vechi și cam stricate Iar restul ingredientelor erau și ele expirate. Dar omul scrie acum de pe budă o epopee.
[Un text de Patrick André de Hillerin via Ocsike]
Statuia minerului veghează la cei ce mor Ținându-se de mână și iubindu-se de zor, Numai el șade singur în întuneric și drept Precum un sfinx în miniatură, dar la fel de erect.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design