[…] Nu-mi ardea mie să fac cumpărături joia dimineața la prima oră, nu mă coafa faptul că trebuie să mă duc să mă împing cu babele plictisite prin magazin încă înainte de începerea cursurilor și toată acestă acțiunea mi se părea o nefirească rupere a ritmului pr
No, se vede că suntem în an electoral, fiindcă am trăit s-o văd și pe asta.Se modernizează România, neamule!
Nu vreau să pun un titlu senzaționalist, că nu e stilul meu, dar de Dragobete, ceva senzațional se va întâmpla la Muzeul Farmaciei din Cluj Napoca…
Nu știu, mie mi se pare că oamenii care au lucrat în serviciile secrete pe vremea comuniștilor n-ar trebui să ia pensii. Pentru că au fost instrumentele prin care un sistem abuziv s-a menținut.
Sunt un alb minoritar și am în gură un gust amar, mă simt mic și nefericit, și de majoritate hulit. Glumesc în dodii, desigur, dar fără umor n-aș fi făcut față într-un compartiment de babalâci din Iași și Pașcani…
În compartiment, un domn se uită pe geam și spune: – Suntem în tunel. – Mi-e teamă că cel mai apropiat tunel este la câteva ore depărtare, îi răspund politicos. – Uită-te, domnule, afară, că se vede.
În tren, un șmecher cu geacă de piele vindea icoane. În compartiment cu mine, o babă scoate o batistă albastră în care își ținea banii, fiindcă nu avea portofel, și numără niște monede de zece bani, să scoată cei doi lei pe care îi reprezintă contravaloarea icoanei.
Cred că ar fi interesant de studiat legătura dintre religie și superstiție, respectiv legătura dintre superstiție și religie.
– În ce vagon aveți loc? – Cinci. – OK. Numărătoarea vagoanelor începe de la numărul șapte, în ordine descrescătoare. – ?! – Șapte, șase, cinci…
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
