Catren ruginit

Surde, cuvintele și-au pierdut vechea rimă Și tabloul iubirii ce-a fost să fie acum e pastelat, Acurela picturii raiului ce odinioară l-am format Acum este pătată cu vagi urme de rugină.

  Nu pot ignora atâta prostie…

Inițial mi-am propus să nu vorbesc despre asta, că nu vreau să vorbesc despre politică și să-mi scadă karma, dar nu mai rezist și trebuie să o spun pe aia dreaptă: prostul sapă groapa altuia și cade singur în ea.

  Oamenii singuri au computere puternice

[Advertorial] […] Negreșit, totul începe de la inimă, căci dacă inima nu este la locul ei, nici satisfacția personală nu este ce ar trebui să fie, simțul echilibrului interior al fiecăruia mediind între variile forme de satisfacție personală, ceea ce duce la atrofierea n

  Lanțul slăbiciunilor

Până la urmă, tot binele care se face pe lumea asta, se face pe bază de voluntariat, fie că vrem, sau nu, să înțelegem. Iar eu aș vrea să înțelegem, chiar aș vrea.

  Fructe interzise…

Până de curând, habar n-aveam că am așa o voce, sau că sunt rârârit/ mârâit și am fost foarte surprins când am văzut care este vocea mea, ceea ce mă face să mă întreb dacă oamenii înțeleg ce spun, sau doar intuiesc.