Pentru Revelion luasem din piață niște păstrăviori vii. Bine, până am ajuns acasă nu mai mișcau, dar cum i-am pus în apă rece, cum și-au revenit. Chestia asta mă face să cred că viața se agață de orice, pentru a fi fiabilă.
Mă tot întreabă lumea. E simplu: – Mă scutește de niște bătăi de cap.
Sau cum să mori de râs, cu Bluetooth-ul pornit, în toaleta din gară. E simplu, staționezi prin zonă și te-apuci să scanezi. Și scanezi des, Surprizele sunt, de multe ori, exploziv de hilare.
– E adevărat, tăticule, că în unele părţi ale Africii bărbatul nu îşi cunoaşte soţia decît după căsătorie? – La fel se întîmplă în toate ţările!
Într-o tardivă iubire fără de-nceput în mine bat Două inimi, ce clipă de clipă, urcă spre infinit Precum o rugă fierbinte ce spre cer s-a-nălțat. Această iubire care este, totuși, fără de sfârșit.
Întrebarea mea are o justificare tehnică: ați fi interesați să accesați acest frumos scris blog și de pe telefonul mobil? Nu de alta, dar ca să știe Mihai să pună o temă frumoasă și pentru accesul de pe telefoanele mobile.
Da, Julius făcea mișto de bărbații ca mine, zicând că facem cartofi prăjiți cu gust de potârniche în aspic, dar nu contează. În schimb, am o problemă: nu știu să gătesc nașpa.
Ies din scară să mă duc la muncă fiindcă doar ce mâncasem, fără să mă mai opăresc stereo. Și mai aveam multă treabă de făcut. No, normal, eu când ies din scară mă uit și în stânga dar și în dreapta. Și mă întorc înspre stânga, de unde venea un vecin…
Da, imediat ce se va stabiliza site-ul voi adăuga din nou exponate în muzeu, că deja mă ard tastele de dor să vă mai povestesc despre una, despre alta. Și știu că și unii dintre voi sunt șa fel de nerăbdători ca și mine.
Hai că am auzit una bună aseară, de la o colegă: Unii oameni au atâția conservanți alimentari în ei, că nu se mai descompun după ce mor.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
