Psaltirea iubirii păcătoase
Încerc, în zboru-mi frânt de aripi dureroase,
Să-mi port înspre cerul albastru năzuința,
Să-mi urlu în înaltul cerului iubirea și dorința!
E psaltirea iubirii noastre carnale și păcătoase.
Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Nu stiam ca scrii si poezii! M-ai surprins. Te citesc de mult timp si mai vazusem poezii aici dar nu credeam ca esti asa de talentat. Frumoasa strofa scrisa de tine.
Mă bucur mult că ți-a plăcut. Sincer să fiu, scriu poezii de dinainte să am blogul și mai am o groază de ele pe care, însă, încă nu le-am făcut publice. Nu încă. Dacă îți plac poeziile, pot să-ți recomand rondelurile? =))
Nice…man….m-am cam chinuit sa o inteleg ca na eu sunt mai ursulet…dar i-am dat de cap:))
Nu e greu, e o poezie erotică. 😀
Foarte tare poezia se vede ca ai talent 🙂 asteptam mai multe poezii mai lungi 😀
Păi no, o să-mi fac timp… =))