Ironia mâncăului…
– Ai cam prins viciu pe mâncare!, Ironic îmi spusese un cunoscut, Pe când rodeam la o salată cu năut, Iar el se îndopa c-o pizza mare…
– Ai cam prins viciu pe mâncare!, Ironic îmi spusese un cunoscut, Pe când rodeam la o salată cu năut, Iar el se îndopa c-o pizza mare…
Născut porc, crescut porc, acum ceapă Spuneam, rozând de zor, la o salată. Căci așa-i în post, de ai vreo vină… Iar eu mâncam vârtos niște slănină!
Mă privea implorator cu ochi placizi Și ar fi vrut de la mine să-i mai dau Ceva din ceea ce să-i mai dau nu vreau. Pesemne i-o fi plăcut salata cu omizi.
Dom’ne, ăștia de la Rompetrol – pe cuvânt că nu e advertorial – au cele mai bune sandvișuri de vită din partea asta a lumii. Sunt absolut delicioase. Absolut.
Era un gurmand pofticios, cum altul pe lume-i mai rar Dar nu mai mânca mici, nu vroia nici să-i vadă măcar! Deși, ce-i drept, ar fi uns cu totul porcul pe pâine… Se lecuise-ntr-o zi, după ce mâncase mici de câine.
În restaurant de fițe Un client intră în grabă Și, ca să nu stea în ploaie, Își comandă supă de paie.
Eram în tren. Domnișoara citea pe un Kindle nu știu ce, că nu m-am băgat în seamă. Eu citeam o lucrare de sociologie antropologică despre care am mai vorbit.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design