Adevărul este că Dumnezeu nu te bate cu bâta, decât dacă, eventual, este cu Isus și Petru la crâșma din gară unde bagă ca golănașii un lichior de agheasmă stins cu Ciucaș, berea preferată a raiului, în timp ce treci pe acolo ca să-ți iei iubita sau soacra de la tren că,
Lung, ca proasta se uita la mine Și-i priveam trupul și carnea bună, Drept este că ea era doar o oaie Iar eu eram un turist la stână.
Dulăul acesta vagabond și bolnav m-a mușcat! I-am simțit dinții dureroși până-n coloană, N-oi fi eu mai de soi, dar de sânge și noroi Cum să spun, să fiu clar? Îmi e teamă!
Rânjește matrozul beat pe catargul prea scund Râgâind ca o focă drogată și obscenă, Privind prin sticlă i se pare că vede pământ Iar țara asta este eșuată ca o balenă.
Mă uit la știri și mă apucă o emoțională constipație Când văd cum păduri și pășuni ard cu foc dogoritor, Și parcă de-o eternă ducă mi se face spornic dor, Căci mistreții grătargii au dat iarăși foc la rezervație.
În pustietatea aia, cu adevărat singurul lucru care mai aducea aminte de umanitate era calea ferată cu o singură linie încă în exploatare ce mergea înainte, printre o sumedenie de tufișuri înalte…
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
