Motto: „V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi proşti” C. Brâncuși Nu m-am uitat la ceremonia de adio a lui Sergiu Nicolaescu, nu l-am admirat suficient de mult încât să-mi aloc din timp și nervi pentru dumnealui, este o alegere personală.
Proaspăt, autentic, poetic, pastelat, uman, jucăuș, independent și lipsit de tiparele cinematografiei contemporane.
Nu știu câtă lume se prinde de fazele din filme în care ne sunt servite reclame “integrate” în acțiune. Nu spun că este rău sau rușinos, în fond și eu scriu advertoriale în care integrez ce e de integrat. Mă rog, eu le marchez ca atare.
A 25-a oră este cel mai străin film românesc, sau cel mai românesc film străin. L-am văzut aseară pe Voyo la pay-per-view și am rămas mișcat.
Inițial, am crezut că filmul Eroi de Sacrificiu (The Expendables) este o porcărie. Dar n-a fost așa, ci filmul e chiar plăcut și echilibrat. Pentru că, deși actorii au trecut bine de a treia tinerețe, se pare că aceștia încă mai au ceva din seva care i-a consacrat.
Pe scurt, despre subiect, obiectiv: în timp ce oamenii mureau neștiuți și nevăzuți pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, proaspătul rege este perceput ca un erou pentru că a reușit să țină un discurs.
Stăteam io așa, mai într-o rână, și judecam (drept, cred eu) filmul serial Nemuritorul, cu Highlander și mă întrebam ce al face dacă aș trăi o eternitate. M-aș lua în săbii cu unii care nemuritori, ca și mine, sau m-aș distra?
Aseară mi-am făcut patru ore ca să mă uit la cele trei părți ale mini-seriei Toate Pânzele Sus, sub regia lui Mircea Mureșan. Și am observat câteva chestii:
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
