Când pilota nu-i de-acasă
De asta nu-mi place mie să călătoresc, pentru că sunt un om al obișnuinței, deprins cu rutina și familiaritatea și parcă mi-e greu să dorm în condiții neobișnuite pentru mine.
De asta nu-mi place mie să călătoresc, pentru că sunt un om al obișnuinței, deprins cu rutina și familiaritatea și parcă mi-e greu să dorm în condiții neobișnuite pentru mine.
Vineri seara am plecat mai târziu de la muncă. Oricum, nu mă grăbeam. Dar urma să mă grăbesc, trei ore mai târziu, să nu-mi pierd trenul cu biletul achiziționat în prealabil.
– Dacă New York-ul nu doarme niciodată, putem spune că acesta suferă de insomnie?
Nici nu pot să vă descriu ce somn îmi era la ora la care voi de obicei găsiți câte o însemnare, două, pe blog. Am venit de la Kaufland, am mâncat și, paf, m-a luat somnul în mod vertiginos.
Cu excepția sărbătorilor de iarnă și a unor ocazionale libere, anul trecut am avut concediu o săptămână, ceea ce mă face să cred că sunt un pic prea obosit. Mă rog, am fost obosit inclusiv după vacanța de iarnă, că am muncit pe brânci cu Mihai ca să mutăm site-ul pe Wor
Ați observat cu siguranță că nu prea am scris pe blog. Adevărul este că m-am odihnit, întrucât oboseala acumulată în timpul săptămânii trecute a fost din aia concentrată.
Odinioară (și sunt ani de atunci) am mers cu cineva la țară prin Munții Apuseni într-o vale ce se „vărsa” în Valea Mureșului într-o zonă inițial largă și lină, apoi tot mai grea, mai îngustă și mai dificilă.
Se pare că fiecare om are un fel de a dormi în funcție de punctele cardinale. Astfel, se pare că eu nu prea pot să dorm cu capul înspre Nord.
Am dormit aproape unsprezece ore. Vă jur, parcă aș fi viu. Bine, durează cam o oră până să devin productiv sau ceva, fiindcă o jumătate de creier încă visează, dar vă jur că aveam nevoie de somnul acesta ca de aer.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design