Nu sunt ipocrit, dacă o făceau nemții o consideram la fel de genială cum o consider și acum. O fi ea un pic morbidă, dar nu este tâmpită ci transmite un mesaj puternic, de re-branding.

Pe scurt, mie nu mi-a plăcut de Profi întrucât nu aveau produse mai deosebite. OK, poate unele produse erau bune, nu zic  nu, dar nu erau parte a unui brand puternic, fiind considerate no name, întocmai pentru că cei de la Profi n-au făcut un efort de a-și crea un brand puternic.

Dar reclama asta îmi place întocmai pentru că are sânge în instalație:

– Uite, bă, (n-)ai trăit s-o vezi și pe asta! Avem pui nu știu de care la cinci lei.

Îmi place. Din ce era odinioară un brand cel mult mediocru, ca să nu spun slăbuț, acum începe să scoată colții. Iar când brandurile se bat între ele, câștigă clientul. În acest caz cartofi la 50 de bani kilogramul, ulei la patru lei (sau cât), pui de gătit și cine mai știe ce produse mai bagă ăștia la ofertă.

Dacă mă întrebați pe mine, asta este ceea ce avem nevoie în economia românească: ouă (testicule) în strategiile de marketing, pentru că denotă strategie și fermitate și, atenție, prețuri mai bune. Ca și justificare, mai țineți minte oferta coioasă și nemaiauzită cu două mii de minute în rețea din zilele când s-a lansat Cosmote-ul la noi și când toată lumea credea că e țeapă și că o să dea faliment în câteva luni?

P.S. Pentru ipocriții cu boicoturile. Bă băieți, să vă amintiți de boicot seara la 20 când veniți de la muncă rupți în gură de oboseală și când în loc să mergeți cinci minute până la un Profi de lângă voi, o să trebuiască să vă ridicați la înălțimea așteptărilor proprii și să mergeți o oră prin zăpadă până la alt magazin. Sănătate.