Primul ministru spune că urmează să se introducă taxe pe autostrăzile Pitești – București și București – Constanța. Dacă astea înseamnă că se fac parteneriate public-private prin care să se construiască mai multe autostrăzi, sunt foarte de acord să dau trei euro la suta de kilometri.

Cum, să nu mai fac șase ore până la Petroșani, ci doar trei și să plătesc douăzeci și cinci de lei taxă? Dați-mi IBAN-ul, să vă plătesc cinci mii de kilometri în avans! Vreau să plec vinerea seara din Cluj și să ajung la Petroșani vineri noaptea, nu sâmbătă. Vreau să fac o oră pe autostradă până la Oradea, hai o oră și ceva. Și vreau să merg la Timișoara în patru, cinci ore, nu mai mult.

Ca să nu mai merg cu cincizeci de kilometri pe oră între Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea, aproape o sută de kilometri, sunt primul care să decarteze cașcavalul pentru autostradă sau, mai rău, ca să nu mai prind coloana și zona de 40 de Km/h de la Călimănești – Căciulata, de pe Valea Oltului, între Sibiu și Râmnicu Vâlcea, la fel, sunt primul care să sară cu banul, pe cuvânt.

Orice, numai să pot merge regulamentar, dar fără să mă ia oboseala cronică la volan, după cinci – șase sute de kilometri.

Suntem tineri, vrem să mai vedem un pic lumea, până să ne așezăm la obștescul cămin. Iar infrastructura asta nu ne ajută deloc. Și nici viața nu este așa de lungă, s-o lălăi cu patruzeci pe drumurile patriei și, da, aș plăti euroii ăia ca să merg pe autostradă, numai s-o construiască ăștia odată, până nu mă iau bătrânețile!

Da, aș plăti! Numai să fie… Și sunt sigur că mulți ar sări cu banul ca lăcustele, numai să aibă!