Nu înțeleg o chestie despre un caz de la Satu Mare, unde un om de afaceri din Carei a fost îmbârligat la un club să și-o pună cu o fată, aparent minoră, după care mafioții cu care avea afacerea l-au șantajat cu poliția fiindcă fata era minoră.

De o oră mă hlizesc în lista de messenger și nu văd pe nimeni. Chiar pe nimeni, ceea ce este un pic suspect, ținând cont că ora este, deja, destul de bună.

Aseară, pe tren, în același vagon al acceleratului A1766 eram eu, cerșetorul ăla (care o vreme vindea chestii dar acum s-a gândit să-și maximizeze profiturile) și nașul.

Jur că n-am nimic cu moldovenii pentru că și ei sunt oameni. Dar majoritatea sunt ca niște barbari, pe cuvântul meu dacă vă mint.

Stăteam în ușa compartimentului de clasa întâi când un grup de șmecherași obișnuiți cu manevrarea sistemului în folos personal veneau pe culoarul vagonului, căutând un loc unde să stea și ei, gălăgioși și băgători în seamă.

Eu i-am spus „Mârțoaga” și când am văzut-o îmi venea să-i iau la pumni în gură pe toți foștii și actualii responsabili, în special pe miniștrii sănătății, cei direct responsabili pentru situația actuală.

Adevărul despre stimularea economică în caz de criză este cel puțin dubios: stimularea economică nu este ca stimularea sexuală, ci ca simularea orgasmului. Cel puțin la noi.

Mergând pe una dintre străzile Clujului am avut plăcuta surpriză să văd aplicată o soluție creativă la veșnica problemă a accesului curierilor la cutiile poștale.

Ieri, aflându-mă într-o situație în care să fiu nevoit să mă exprim elegant vizavi de unii locuitori de-ai capitalei, m-am trezit că am inventat un nou termen: micparizian sau, dacă vreți, locuitor al Micului Paris.