Odată, din prostia mea și uitarea altcuiva, era să mor. Cu public inconștient de ce se întâmplă, nu așa. Pe de-o parte, mi-e un pic jenă să vă povestesc, fiindcă am fost prost cu spume, pe de o altă parte, însă, veți vedea ce vreau să spun.
Când, în 1991, Freddie Mercury a murit, copil fiind la doar nouă anișori, l-am urât pentru că era un poponar sidos și se trăgea pe fund. Și, culmea, mie îmi plăcea cum cântă.
Știu că vă enervează și că vă obosesc articolele cu numele nesimțiților, dar vă rog să le tolerați sau să faceți abstracție de ele. Prin publicarea lor încerc să mă folosesc de funcția socială a blogului, să fac lumea asta un pic mai bună, dându-i în gât pe nenoroc
De câteva zile mă mustea așa un dor de a-mi satisface pofta de tehnică, dar duminică n-am mai rezistat, așa că dis de dimineață m-am trezit și mi-am făcut o cafea, după care m-am apucat de treabă, făcând tot felul de scheme și desene…
Eram într-un microbuz oarecare. Lângă mine s-a așezat Traian, un tip cu avansate apucături de pisălogeală, ce se băga în seamă cu o doamnă pe nume Rodica, o verișoară de-a dânsului.
Ei bine, nu prea îmi mai găsesc pantaloni pentru că, în România, „pantaloni bărbătești din bumbac 100%” înseamnă aproape invariabil trening sau bermude, eventual blugi.
Pe internet am văzut ceva concurs în care unul dintre premii constă într-un salt cu parașuta. Nu mai știu dacă m-am înscris, sau nu, dar știu că am început să mă întreb dacă eu aș avea curajul să sar cu parașuta.
Nu, nu orice loc de agrement, ci am văzut din tren un loc de agrement deosebit, aproape de Valea Florilor dintre Cluj și Câmpia Turzii.
Se pare că, pentru a treia oară într-o săptămână, trebuie să-mi fac mea culpa. De data asta privitor la țăranii cu telefoane inteligente.
Venele mi se dilată sub povara stresului fizic, iar însetate nările se deschid larg pentru a primi mai mult din aerul înăbușit al ameizii.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
