O ultimă reprezentaţie a unui circ Ce s-a jucat cu doi actori banali, Cu o actriţă suspinând Şi un actor întrebător, Ce se repetă zi de zi C-un alt decor şi alţi actori S-a coborât pe strada mea, În casa mea, în viaţa mea.   Dar vai, actriţa, t

Ce tristă e gara pustie Şi trenul în gară aşteaptă: Grăbeşte spre mine, iubito, Şi pasul spre mine îndreaptă!   E noapte şi e răcoare, Trecut este şi miezul nopţii, Iar luna atârnă-ntr-un pom, Mai trist ca un suflet de clovn!   Simt inima ta cum of

Eu n-am să plâng De-a vieţii melodramă, N-o fă nici tu Când totul se destramă.   N-am să privesc Cum soarele răsare, Tu să o faci, Căci altfel va dispare.   Nu am să uit, Deşi uitarea vine, N-o fă nici tu, Rămâi în gând cu mine.   D

Plouă din vad în vad Şi prin răcoarea dimineţii Gândurile fierbinţi mă ard Pierzându-mă în vălul ceţii.   Eu simt că te-am pierdut, Şi-mi pare sincer rău, Tăcerea mi-e de lut, Iar pasul greu.   N-am ştiut cât te iubesc, Dar scump eu am