Pe sub cireși noi ne iubeam ca două vite Imparicopitate, sau cum naiba s-o spune, Toamna ne iubeam în livadă, pe jos erau prune Dar aripile pasiunii noastre deja erau veștejite.
Pentru el, să mergi în insule este o bagatelă Deși nu lucrează nicăieri și n-are firma sa Și i-a promis cuiva că-l va ajuta Dar n-a sunat că n-avea credit pe cartelă.
Eu, care nu mai suportam să conduc după ce am lucrat zi – lumină pe un Logan de marfă în 2008, șapte ore am condus la Smart ieri. Pentru că mașina asta este o plăcere să o conduci, atât automat cât și prin impulsuri (sau poți să spui manual).
Săptămâna viitoare, pe 12 Mai 2012, va avea loc cea de-a treia ediție a Let’s Do It România. Și sunt un pic în cumpănă, neștiind dacă voi merge, sau nu.
Aseară am fost la Cinema City după ce, în prealabil, un amic venit tocmai de la Petroșani mi-a arătat unde este food court-ul din Iulius Mall, ca să nu mai mor de foame pe viitor.
Părintele Buburuză s-a dus la furnici să le spună Că de-acuma – fiind păgâni – nici nu-i mai cunună. Însă, pesemne, micul derbedeu – în sine nesincer ateu – Nu știa că și păgânii – vrei, nu vrei – se-mpreună!
Iubirea adolescentină este un castel de nisip Făcut pe o plajă de oameni orbi plină, Pe când iubirea matură este catedrala florentină Construită într-un deșert arid și pustiu.
Pretenția cetățenească de la orice guvern este ca acesta să fie cinstit și să nu fure. Eu prefer un guvern care să fure, dar să și conducă țara așa cum trebuie.
© 2007 - 2012 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
