De data asta la ceva piese studențești, prin bunăvoința Oanei care m-a luat cu ea pe invitația de mai multe locuri (deh, unii au noroc și pile :d ), întrucât nu știu suficient de multă lume în Cluj, spre rușinea mea, să-mi fac rost și singur. Dar am pile, după câte se poate
OK, în limba română literară se consideră că nu este voie să scrii cu virgulă înainte de „și”. Hai să zicem că înțeleg și că accept asta. Însă am unele dificultăți în a accepta că este literar corect să scrii „nicio” respectiv „niciun
Repede, până nu dezgroapă, din nou, presa subiectul. Întrebarea mea este simplă. ai încredere că radiațiile electromagnetice nu sunt periculoase pentru organism? De exemplu, ai avea încredere să stai în blocul respectiv?
Sunt situații în viață când trebuie să-ți validezi munca în mod manual, fiindcă automat nu se poate. Și prefer să nu vorbesc din perspectiva unui corector de text, pentru că și eu am multe greșeli ortografice pe blog, ci prefer să vorbesc din perspectiva cuiva căruia îi pl
OK, sunt draperii, dar nu e mare deosebirea, întrucât moda astre trebuia să fi trecut acum douăzeci de ani, lucru care mi-a trezit niște puternice (re)sentimente vizavi de niște vremuri de curând apuse (Decembrie 2004).
Ajung ieri acasă cu o falcă în cer și cu una în pământ. Mă rog, cu una OK și cu alta în flăcări și zbateri, că m-am lovit rău la un dinte în timp ce mâncam o pară, lucru absolut incredibil.
Cândva cred că era destul de la modă, cu precădere în perioada interbelică, să construiești clădiri cu fațade frumoase, dar mici, cât să adăpostească un sediu de firmă, sau un magazin. Mi se pare fascinant, sincer.
Primăvara este aproape gata și în curând vine vara, așa că dați-mi voie să reiterez colecția de sfaturi de protecție a computerului în sezonul primăvară – toamnă 2011.
Piesa „Te iubesc, tată…” de Mihaela Iancu, sub regia și interpretarea tinerei actrițe Alexandra Spătaru (compania de teatru Prospero Group Bacău) m-a mișcat un pic.
Am încercat zilele trecute să mă înscriu la un medic de familie de lângă muncă. Și m-a pus naiba să mă uit la programul de relații cu pacienții: de la 8 la 13, marțea și joia de după a treia duminică cu lună plină a fiecărui deceniu. Sau pe acolo.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
