Prohodul presei din România
Dacă până și marii grei ai jurnalismului românesc vorbesc despre divorțurile celebrităților din România, îmi dau seama că din punct de vedere al democrației ideilor suntem cu picioarele și trunchiul în groapă.
Dacă până și marii grei ai jurnalismului românesc vorbesc despre divorțurile celebrităților din România, îmi dau seama că din punct de vedere al democrației ideilor suntem cu picioarele și trunchiul în groapă.
Jur că n-am nimic cu moldovenii pentru că și ei sunt oameni. Dar majoritatea sunt ca niște barbari, pe cuvântul meu dacă vă mint.
Stăteam în ușa compartimentului de clasa întâi când un grup de șmecherași obișnuiți cu manevrarea sistemului în folos personal veneau pe culoarul vagonului, căutând un loc unde să stea și ei, gălăgioși și băgători în seamă.
Sunt în buricul orașului Petroșani, ultra-mega-central și vreau să mă dau pe net. Dar nu pot, că mă tot deconectează ăștia de la rețea. Asta, când pachetele mele de date nu se pierd în neant.
Iazurile de decantare de la Paroșeni, din apropiere de Vulcan, formează un adevărat peisaj marțian, extraterestru și sinistru. Aici cenușa cărbunelui este amestecată cu apă și e lăsată să se depună în straturi cenușii, albe și negre.
Am fost prin Vulcan și de acolo nu ne-a fost greu să mergem să vedem telegondola de la Pasul Vâlcan (sau Vîlcan).
Nu știu cine este prefectul de Hunedoara, aș putea afla doar căutând pe Google, dar nu-mi pasă. Îmi permit să-l înjur pe nenorocitul naibii indiferent de numele animalic pe care i l-a dat vaca de mă-sa.
Printr-o filieră, astăzi a ajuns la mine un proverb despre România gândit de unul dintre înalții oficiali ai UTCN (Universitatea Tehnică din Cluj Napoca). Proverbul, genial dealtfel, spune cam așa:
Zilele trecute am văzut la știri că niște bătrâni au fost evacuați dintr-o locuință socială, un apartament cu două camere, pe motiv că nu și-au plătit întreținerea și au acumulat restanțe de vreo 2000 de lei.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design