Veneam de la muncă, spre seară. El o È›inea pe ea în braÈ›e, destul de strâns, ca È™i cum ar fi simÈ›it, fără să realizeze, că urmează să-i scape din braÈ›e definitiv. Și È™mechereÈ™te È™i iute dă să o sărute. Ea, întrucât avea gânduri de plecat &i
Via Pro TV: inclusiv de Realitatea-Catavencu, in care se reglementeaza relatiile dintre patroni, editori si jurnalisti. In el se spunea, intre altele, ca un patron nu are voie sa angajeze postul intr-o campanie persistenta si dezechilibrata, in interes personal, silindu-i pe jurnalis
Zoso spunea că teoretic anvelopele au loc pe balcon, dar că practic acolo este uscătorul, deci din cauza lipsei de spaÈ›iu nu au oamenii anvelope de iarnă. Mă rog, e un pic de ironie subtilă, aici. Chestia este că m-am gândit la asta azi, când am văzut-o pe o doamnă cÄ
Astăzi cred că am avut un ghinion nebun. De dimineață, am vrut să intru pe site la soră-mea, să văd ce a mai făcut bun de papa, nu de alta dar îmi beam cafeaua È™i mai aveam un măr de mâncat, atât. Nici măcar biscuiÈ›i. No, dar să nu mă abat, ca absolut de fi
Pe lângă setările mai bune de la Mozilla Firefox cu privire la PDF-uri, suplimentar È™i ca să vă protejaÈ›i de câteva chestii naÈ™pa, mai există o setare bună, în Adobe Acrobat Reader. Acesta spune că să dezactivăm deschiderea ataÈ™amentelor non-PDF din fiÈ™ierel
Vineri, amicul È™i colegul Aurelian îmi aduce o bucată de săpun de casă. Nu mă aÈ™teptam, sincer să fiu, deÈ™i È™tiam că Ami, soÈ›ia lui, se ocupă cu aÈ™a ceva. Evident, după cum v-aÈ›i prins È™i din titlu, este vorba despre un săpun de casă (ecologic?) albastru.
S-a dus vara și rece toamna Cu frunze ruginii iar a venit, S-au dus și păsările mici, Doar tu mai stai, doar tu eziți.
S-a dus vara și rece toamna Cu frunze ruginii iar a venit, S-au dus și păsările mici, Doar tu mai stai, doar tu eziți.
La amanet, un comision de 0,4% pe zi este măricel, de ce să n-o spunem? Un comision de 0,5%, însă, este de-a dreptul nesimÈ›it. No, dar ce s-au gândit unii? Că să afiÈ™eze È™mecher valoarea comisionului, să pună lumea botul. Și pune.
Nu, nu cu buda ci, într-un moment de proastă inspiraÈ›ie a arhitectului, veceurile dau direct în sala de mese că, deh, cine mai simte duhoarea, când îi este foame? Că doar nu vă imaginaÈ›i că budele alea sunt curate.
© 2007 - 2010 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
