Vin acasă de la muncă. Întrucât sunt absolut liber să fac absolut tot ce vrea muÈ™chiul meu absolut, am zis că să mă pun să ascult o muzică aÈ™a, înainte culcare È™i, dacă tot sunt în afara programului, am zis că să beau È™i eu o bere.
Înainte de faza cu ziua norocoasă a tipului ăluia. Mergeam pe o stradă pustie, semiîntuneric, liniÈ™te, chestii. Deodată, din faÈ›a mea, ca ascuns de fantomele oboselii, ale imaginaÈ›iei È™i ale orei târzii, din faÈ›a mea apare un tip cu un câine în lesă.
Veneam spre casă. No, la o trecere de pieton opresc două maÈ™ini, câte una pe sens, È™i trec deodată cu un domn care, foarte entuziasmat, îmi spune:
Vară, te-aÈ™ ruga să mai stai, te-aÈ™ implora să-mi mai sădeÈ™ti în trup căldura liniÈ™titoare, să-mi mai sădeÈ™ti în păr briza caldă È™i jucăușă, aÈ™ cădea în genunchi plângând È
Că tot mi-am adus aminte de o chestie. Se pare că, bărbat fiind, am avantajul de a fi ardelean. Ce înseamnă asta? Să mor io dacă È™tiu. Se pare, însă, că la matrimoniale contează mult, nu sunt sigur că înÈ›eleg de ce. Eh, È™tiÈ›i la ce mă refer, nu?
Biciuite-aÈ™ È™i n-am cum, mârlane, că dacă aÈ™ avea, te-aÈ™ biciui până s-ar schimba banii, nu altceva. Să vedeÈ›i aici vânătoare de nevăstuici nesimÈ›ite, dar crunt, nu aÈ™a. Că dacă erau nesimÈ›ite ordinare nu le băgam în seamă. Mă rog, nu È™tiu de ce
La rupere, adică. Mă rog, unora o să li se pară o porcărie. Altora, din contră, o să li se pară haios.
"… senzaÈ›ia de catifelaÈ›ie…"
Eram un copilaÈ™, pe la vreo È™ase ani, când într-o carte de desenat am văzut două corăbii cu pânze, una dintre ele având inscripÈ›ia aceasta în spate È™i care a fost a unui mare explorator (D’Entrecasteaux îl chema pe ăla, È™i avea de-a face c
Nu È™tiu dacă era beÈ›ia socului sau a soarelui vesel de primăvară, dacă era doar extazul luminii sau doar bucuria de a putea fugi de mine însumi, dar stând cu ea la un ceai cu miere, sufletul îmi era vesel, îngenuncheat, ca atunci când când ai venit
© 2007 - 2010 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
