În weekend, întrucât din motive obiective nu puteam conduce pe distanțe mai lungi, am fost până la Rezervația Dendrologică Simeria și vreau să spun că, dacă ar fi amenajată mai bine, ar fi cel puțin c-o clasă peste frumoasa grădină botanică din Cluj Napoca.
În pustietatea aia, cu adevărat singurul lucru care mai aducea aminte de umanitate era calea ferată cu o singură linie încă în exploatare ce mergea înainte, printre o sumedenie de tufișuri înalte…
O ușoară adiere primăvăratică însuflețită de o amiază călduță de hibernală târzie, în timp ce rătăceam pentru câteva momente pe încă întunecatele alei ale sufletului, într-o răbufnire neașteptată, ca la un semn, mi-a fost dat să fiu copleșit de spectacolul naturi
La Genetică, în clasa a douăsprezecea, am învățat că, pe măsură ce populațiile speciilor cresc, le crește susceptibilitatea la boală. Și e firesc, natura nu are resurse infinite de viață și de spațiu, așa că are mecanismele ei de siguranță.
[Advertorial] […] Pornisem în călătoria aceasta spre capătul lumii după ce, în prealabil, am descoperit o parte miraculoasă din frumusețile țării și, mai ales, după ce-mi redescoperisem niște odinioară secate izvoare interioare de optimism.
Se spune că acolo pe unde trăiesc reptilele, mediul este foarte curat, întrucât acestea au sângele rece și le este dificil să metabolizeze toxinele. Ca atare, cred că am umblat printr-un loc foarte curat.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
