Dis de dimineață, în Valea Jiului și în împrejurimi, mergând spre nord, printre dealuri, spre Pasul Merișor și, mai apoi, spre Țara Hațegului, vremea era umedă și se lăsase ceața, ceea ce pentru mine este un mister, întrucât dacă nu a mai plouat și pârâiele sunt aproap
Conform criteriilor de clasificare a universităților, criterii intrate în vigoare doar în acest an, Universitatea din Petroșani a ajuns o universitate de tip C, adică este cu un picior, o mână și fundul în groapă (vizavi de buget, că se putea și mai rău).
Întâi se semnează un contract păgubos pentru stat, prin CNH, cu supervizarea directă a primului ministru și a ministrului industriilor. Apoi se așteaptă o vreme, să apară efectele penalităților.
La Hațeg, chiar în buricul târgului (e târg la propriu), am văzut că au montat un panou indicator de rută spre localitatea Petroșani, panou având o calitate îndoielnică:
Adopția este un proces egoist, acela de a-ți satisface nevoia de a avea un copil, proces ce are și o finalitate altruistă, prin aceea că-i asigură unui copil nevoia de a avea o familie.
Cine spune că turismul este o soluție de sine stătătoare pentru Roșia Montană, n-are decât să înceapă să se trateze.
Cică n-a fost cea mai de groază ploaie din ultima lună și că pe 25 Iulie a fost una și mai și. Dar eu nu știu ce să spun altceva decât că a plouat atât de tare încât ni s-a luat curentul de vreo zece ori și, excepțional, mi-a căzut internetul mobil de la Vodafone.
O jumătate de zi, ceva fonduri, ceva timp și disponibilitatea de a fi udați de un pic de ploaie și un pic de organizare au făcut să ajungem în Țara Hațegului, în versiunea noastră din Redescoperă România, varianta underground (și nesponsorizată de Petrom).
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
