No, cum mi-am început concediul
Da, nici n-am plecat bine, că deja și am ce vă povesti. Pentru că, no, am început articolul când eram încă în gara din Cluj, trenul punându-se în mișcare.
Da, nici n-am plecat bine, că deja și am ce vă povesti. Pentru că, no, am început articolul când eram încă în gara din Cluj, trenul punându-se în mișcare.
No, am plecat deja în concediu, ca de obicei cu un singur bagaj mic, pe lângă rucsac, pentru mine, și o raniță de munte de trei pe șase kilometri și grea de-mi stă inima în loc, cu chestii pentru alții.
Mereu sunt perplex de faptul că primăria își cere scuze că face și drege în interesul cetățeanului și al comunității. Dar panoul următor parcă le întrece pe toate:
În mod normal ar trebui să mi se rupă mie la Cluj că RATB introduce cursele de noapte (1) și (2). Dar nu, chiar îmi pasă, pentru că este un semn de normalitate.
Asta da măsură extremă, deși timișorenii nu-mi par a puți mai mult decât oricare alt neam folositor de transport în comun pe timp de vară caniculară în lipsa aerului condiționat.
Autoritățile române au făcut și ele un port modern pentru yahturi, la Mangalia, ca să avem măcar trei porturi maritime pentru yahturi (la Constanța primul nu chiar modern, iar celălalt e privat).
Pe de-o parte, mersul pe bicicletă poate fi o provocare în orașe mari precum Clujul, mai ales în perioadele aglomerate, ceea ce înseamnă că transportul zilnic necesită o atenție sporită.
Dragilor, după cum știți, ieri am venit cu trenul la Petroșani în condiții cel puțin optime, dar trebuie să fac o remarcă: trenul a fost bun, curat, condițiile erau excelente și chiar am reușit să fac un pic mai multă treabă decât mă așteptam.
M-am trezit de dimineață, de la șapte și un sfert, special ca să prind trenul spre Petroșani. Și nu știu cum an lălăit-o, că m-am urcat în taxi să plec spre gară și mi-am adus aminte că nu am cheile de acasă, din Vale.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design